Ce sa faci cand te doare capul... companiei

Radu Furnica este un om de afaceri care spune ca business-ul sau este de a schimba viata oamenilor. Pana la un punct, pentru microbisti, job-ul sau seamana oarecum cu cel al procuratorului Giovani Becali: ambii cauta si vand oameni. Dar, Furnica nu se multumeste ca numele sau sa fie asociat numai cu recrutarea top managerilor. El spune ca vrea sa fie doctor de companii si, in special, doctor pentru liderii companiilor. “O vorba romaneasca spune ca pestele de la cap se impute, drept pentru care trebuie sa ai grija de cap”, explica omul de afaceri de ce companiile au nevoie de un “tratament” special pentru cap.
Furnica este presedintele companiei Leadership Development Solutions, fosta filiala in Romania a Korn/Ferry International, companie internationala de executive search. Anul trecut, in primavara, Korn/Ferry International a decis sa nu mai pastreze birourile care au o cifra de afaceri anuala mai mica de trei milioane de dolari. Astfel, compania a incheiat la Bucuresti un parteneriat strategic cu managerii birourilor din Romania, Rusia si Turcia, prin care acestia au preluat proprietatea celor trei filiale. Furnica a preluat filiala din Romania, care insa continua sa fie reprezentantul oficial al Korn/Ferry International pentru aceasta piata.

Executive search vs. head-hunting
Desi astazi activitatea fimei este impartita intre executive search si consultanta in leadership, piata il identifica pe Furnica cu “cel care are o firma de head – hunting”. Adica acela care vaneaza oamenii cei mai potriviti pentru o companie.
“De ani de zile termenul de head-hunting este folosit complet aiurea in Romania. Sa luam spre exemplu un domeniu nu foarte larg: televiziunea. In Romania sunt 4-5 posturi de televiziune in care lucreaza 4-5 manageri care cumpara programe. daca unul dintre directorii unui post e nemultumit de directorul sau de programe, n-are de ales decat din celilalti care exista pe piata. El cunoaste foarte bine piata si n-are nevoie de un recrutor, dar nici nu se poate duce direct la concurenta sa fure oameni. Atunci el angajeaza un head-hunter si ii spune: <Il vezi pe X, eu stiu ca e foarte bun. Convinge-l sa semneze un contract cu mine si iti dau atati bani>. Asta este head-hunting-ul: decizia e luata deja, iar head-hunter-ul este platit pentru a face ca aceasta sa fie indeplinita”, explica Furnica.
El spune ca aceasta confuzie care se face intre executive search si head-hunting a fost introdusa in Romania de managerii expati carora, in vanitatea lor le-a placut sa spuna: “Am fost head-hunted de Korn/Ferry pentru aceasta companie”. “Ceea ce vrea el sa spuna, de fapt, este ca el, si numai el, a fost recrutat pentru acea companie, ceea ce e bullshit!”, explica presedintele Leadership Development Solutions.
Furnica spune ca din cele aproape 20 de companii de top executives search din strainatate, niciuna nu este prezenta in Romania, cu exceptia Korn/Ferry International. “Nu e nici Heidrick& Struggles, nici Spencer Stuart, nici Rusell Raynolds Associates, principalii competitori ai Korn/Ferry pe plan mondial, ceea ce arata ca piata romaneasca are inca un grad de dezvoltare foarte redus.Cu toate acestea, o parte din piata noastra este mancata de aceste companii care, desi nu sunt prezente fizic in Romania, plaseaza si aici”, sustine omul de afaceri.
Compania sa a participat la o singura “vanatoare” adevarata in Romania, restul fiind doar search. Furnica spune ca a avut si cereri din strainatate, nu multe, pentru a gasi un manager roman. “Criteriul tipic pentru care romanii sunt extrasi din Romania si sunt dusi afara este pretul”, sustine el.

Consultanta
Pentru a explica mai bine aceasta parte a activitatii companiei pe care o conduce, Radu Furnica recurge la metafora:
Cu cat suntem mai buni in ceea ce facem, cu atat ne focalizam mai mult asupra muncii noastre. Cu cat ne focalizam mai mult, cu atat facem mai bine lucrul acela, dar, cu atat mai mult ignoram tot ce se intampla in afara de lucrul respectiv. “Prin chestia asta, fiecare dintre noi ne izolam intr-un balon de profesionalism in care, de fapt, incepem sa ne rupem de lumea din jurul nostru. Ajungem obsedati de modul in care vedem lucrurile si e nevoie de cineva din exterior sa vina si sa sparga balonul de perceptie proprie – de un adviser. Nu gasesc termenul romanec cel mai potrivit. Poate sfatuitor, dar e putin spus. Un sfat implica o doza de detasare care in cazul adviserului nu exista. Un adviser este un fel de medic care cauta proactiv cauzele unor simptome. Medicul are dorinta reala de a face bine. Asta avem si noi: dorinta de a face bine clientilor nostri, fie ca acestia sunt companii, fie ca e reprezinta pe ei insisi. Incercam sa le reparam cariera celor din urma, sau organizatia celor de mai inainte si sa-i aducem impreuna in asa fel incat in mariajul acesta profesional sa aiba loc o situatie de win-win – toata lumea castiga”, incheie el.
Desi suna destul de bine, companiile romanesti nu prea s-au inghesuit sa-i bata la usa. “Firmele romanesti nu sunt pregatite sa lucreze cu un adviser si, de aceea, baza noastra de clienti e formata exclusiv din companii internationale. Am avut cateva tentative, dar nu au fost de succes”, spune Furnica.

La inceput a fost marinaria
Inceputul carierei lui Radu Furnica nu are nici o legatura cu recrutarea, consultanta sau leadership-ul. “Daca ma intreba cineva acum 15 ani ce inseamna leadeship, habar n-as fi avut”, isi aminteste omul de afaceri.
S-a nascut la Barlad, a urmat Liceul de Informatica din Iasi si a absolvit Institutul de Marina Comerciala – pentru ca a vrut sa vada lumea. In 1989, cand nava sa a acostat la Rotterdam a decis sa coboare de pe vasul pe care il comanda si sa ceara azil politic.
Desi ar fi putut fi in continuare marinar, Furnica si-ales un nou drum profesional. S-a dus cu bicicleta la Biblioteca Centrala din Rotterdam pentru a vedea ce optiuni are sa-si continue educatia. S-a inscris la Scoala de Management de la Rotterdam, a fost acceptat, numai ca a aflat ca trebuia sa plateasca o taxa de scolarizare de 20.000 de guldeni. Atunci Furnica s-a dus la Camera de Comert, a cautat companiile care faceau afaceri in Estul Europei si le-a scris ceva in genul: “Eu sunt X, am fost admis la Rotterdam School of Management, stiu ca aveti interese in Europa Centrala si de Est si daca va intereseaza sa-mi sponsorizati studiile, atunci eu sunt dispus sa semnez un precontract cu dumneavoastra ca sa va reprezint interesele mai tarziu”.
A primit cinci raspunsuri si a ales “oferta” companiei SHV, care detinea pe vremea aceea lantul de magazine Metro si care mai aveau o linie de activitate, distributia de gaz petrolier lichefiat.
Dupa terminarea studiilor, SHV i-a oferit un contract si, pentru prima data in cinci ani, Furnica s-a intors in Romania pentru a le reprezenta aici interesele. Dar, afacerea a fost un esec.
“Mi-a fost rusine de mine in primul rand pentru ca am simtit ca oamenii care bagasera atatia bani in mine nu primesc inapoi ceea ce ar fi trebuit sa primeasca. A trebuit sa ma dau batut. N-am putut sa reprezint niste oameni cinstiti, care mi-au platit studiile intr-o maniera care sa fie compatibila cu imaginea lor, cu valorile lor si a trebuit sa le recomand sa renunte. Din pacate, nici acum nu sunt prezenti in Romania”, spune Furnica.
In aceste conditii, s-a intors in Olanda. “Nici nu mai stiam ce se intampla cu mine in acele momente”, spune Furnica. Isi aminteste insa perfect cum a fost head-hunted de Korn/Ferry. “Imi amintesc pana si cum mirosea in camera, desi eu nu am astfel de memorii, si chiar cum a sunat telefonul. La capatul celalalt era Axel Motlik, managing partner al Korn/Ferry International pentru Europa Centrala si de Est, omul care mi-a schimbat viata. A fost flatant”, povesteste Furnica. El spune ca multe persoane pot spune despre el ca le-a schimbat viata, dar nu atat de multe pe cat ar dori el.
“Cea mai mare satisfactie profesionala pentru mine este sa ma intalnesc pe strada cu unul dintre clientii mei si sa vad ca i se deschide fata de zambet, ca ii face placere sa ma vada pentru ca o data, cine stie cand, cu ajutorul nostru si-a schimbat viata profesionala. Ma asociaza cu un eveniment foarte placut din viata lui si se vede pe fata lui. Nu trebuie sa spuna nimic. Exact aceeasi mimica o am si eu cand il vad pe Axel”, spune Furnica zambind.
Apoi adauga: eu iau spaga! Se amuza la vederea mimicii mele si imi explica: “Le cer clientilor mei care prima carte de vizita pe care pun mana cand ajung intr-o noua pozitie sa mi-o dea mie. Vreau ca la batranete, daca ajung, sa tapetez un perete cu toate cartile de vizita”.

Supraoferta de specialisti
Furnica spune ca piata de leadership romaneasca lucrurile stau foarte bine. Exista mult mai multi profesionisti bine dezvoltati profesional, decat oportunitatile de cariera pentru ei. In opinia sa, o contributie majora in acest sens a avut-o si fenomenul de management expat din anii ’90. “O firma multinationala avea, in ’90, 30 – 40 de expati. Astazi mai au unul, maxim doi – chief executive sau finance director”, spune Furnica.
El adauga ca un alt fenomen care a influentat cresterea dezvoltarea specialistilor romani a fost expatrierea pe care au facut-o multinationalele cu managerii autohtoni. Multe multinationale au ajuns sa exporte management de calitate din Romania pe baza de cost. Principiul care sta la baza acestui fenomen: “Un manager roman este la fel de bun ca si unul britanic, sau la fel de bun, dar nu ne costa la fel de mult. De ce sa nu-l trimitem pe el?”.
Furnica spune ca dinamica pietei de leadership este una de crestere si spera ca o parte din specialisti sa fie exportati catre politica si administratie. “Atunci nu numai gradul de intelegere a fenomenului economic va creste, ci si calitatea deciziilor cu implicatii economice care vor fi luate. Dupa parerea mea, gradul de competenta economica din interiorul sistemului politic este minim. Din pacate, suntem in situatia in care se iau decizii economice cu bataie foarte lunga de catre oameni care nu au nici o intelegere a fenomenului economic”, spune omul de afaceri.
Comenteaza declaratiile presedintelui Ion Iliescu referitoare la faptul ca salariile de 10.000 de dolari ar trebui impozitate cu 80%.
“Acesta este un deziderat care poate fi interpretat ca o tendinta catre <dreptate>, dar, din perspectiva experientei noastre este o propunere daunatoare pentru ca distruge motivatia celor care adauga cea mai importanta valoare la dezvoltarea economiei nationale”, spune Furnica. El adauga ca egalitarismul acesta de pe vremuri care ii facea pe asa de multi sa se simta confortabil e un lucru care trebuie starpit din radacina.
“Imi aduc aminte ca eram capitanul unui vapor si aveam 3.200 de lei pe luna. Timonierul meu, care avea vreo 20 de ani mai mult ca mine, avea 4.800 de lei pe luna si nici o raspundere. Eu eram raspunzator de o nava in valoare de 150 de milioane de dolari, plus marfa de 100 de milioane de dolari. E corect? In conditiile acelea nu aveam de ales, dar acum am!”, spune Furnica.

Despre lucruri mai placute
Privind in urma la anii care au trecut, Radu Furnica se considera norocos pentru ca face ceea ce-i place. “In ultima instanta totul e o chestiune de noroc. M-am dus la biblioteca si m-am inscris la cursuri. Magandesc si acum la directorul de resurse umane sau cine o fi fost cel de la SHV care a acceptat sa-mi plateasca studiile. Apoi, m-a sunat Axel. Altfel poate ca si acum calaream vapoare pe mare”, spune Furnica. Imediat adauga :”Dar trebuie sa si cauti norocul”.
Furnica spune ca hobby-ul sau, ca sursa de relaxare prin activitate, e munca – in sensul in care iti creezi sansa de a intalni pe cineva pe strada care sa-ti zambeasca frumos. “Ca hobby, hobby – tocmai am cumparat un pian digital si vreau sa pot sa cant la pian asa cum o faceam cand eram mic. Ma distreaza acest lucrul acesta si cant la patru maini cu fiul meu”, adauga el.
La 46 de ani, omul de afaceri nu traieste de la un salariu la altul, dar nici nu a ajuns la o situatie materiala care sa-i permita sa nu mai munceasca. In plus, ii place ce face. Masina este doar o unealta, de aceea nici nu a schimbat-o – are tot un Audi A6. Recent si-a cumparat casa, dupa ce a locuit ani de-a randul cu chirie.
De citit citeste foarte multe carti de leadership, descoperind astfel ca, din cativa metri de astfel de carti, doar cativa centimetri merita sa fie cititi. Cat despre muzica, asculta intotdeauna muzica clasica, preferatii sai fiind Chopin si Bach. Si-a propus sa renunte la fumat, dar nu a putut. Ii place tutunul olandez si isi rasuceste singur tigarile. Spune ca este un obicei pe care l-a deprins in Olanda.
miruna.lebedencu@zf.ro