Supliment editat de Ziarul Financiar

Stil de viață

Ce leagă unele dintre cele mai cunoscute și emblematice case de modă din lume, precum Dior, Balenciaga, Nina Ricci și Christian Lacroix, de industria aviatică europeană?

ADN-ul francez al Air France are în componența sa și fashionul.

Ce leagă unele dintre cele mai cunoscute și emblematice case de modă din lume, precum Dior, Balenciaga, Nina Ricci și Christian Lacroix, de industria aviatică europeană?
Ce leagă unele dintre cele mai cunoscute și emblematice case de modă din lume, precum Dior, Balenciaga, Nina Ricci și Christian Lacroix, de industria aviatică europeană? · Foto: După Afaceri

Ce leagă unele dintre cele mai cunoscute și emblematice case de modă din lume, precum Dior, Balenciaga, Nina Ricci și Christian Lacroix, de industria aviatică europeană? ADN-ul francez al Air France, unul dintre cei mari mari jucători din industria aviatică europeană, are în componența sa și fashionul.

Astfel, uniformele purtate de-a lungul anilor de echipajele Air France poartă semnătura marilor designeri, ținutele găsindu-se la intersecția dintre haute couture, confort și utilitate. Iar o analiză în timp a acestora este evocatoare nu doar pentru evoluția companiei aeriene, ci și a modei.

„Poți recunoaște un echipaj Air France în orice aeroport din lume nu doar după culori, ci și datorită unui amestec inexprimabil de alură și stil“, spunea anterior marele creator de modă Christian Lacroix despre uniformele purtate de angajații companiei aeriene naționale a Franței. De altfel, Christian Lacroix semnează uniformele pe care echipajele de bord ale Air France le poartă,

designul actual fiind introdus de companie încă din 2005 și păstrat până astăzi.

Designerul francez nu este însă singurul care și-a pus semnătura pe uniformele însoțitoarelor de bord și ale piloților companiei din Hexagon, transportatorul aerian fiind cunoscut pentru că are o istorie bogată în ceea ce privește colaborarea cu marile case de modă, scopul fiind crearea unei identități vestimentare ușor recognoscibile de către pasageri.

Air France a luat ființă în octombrie 1933, din fuziunea mai multor jucători din piață. În primii ani de existență a companiei, uniformele echipajului de cabină masculin (la momentul acela bărbații erau majoritari în rândul angajaților) au avut drept inspirație îmbrăcămintea angajaților din industria ospitalității de lux.

Astfel, însoțitorii de bord aveau o ținută formată din jachetă albă, pantaloni bleumarin, șapcă albă și spencer bleumarin cu guler. Vestimentația avea și anumite elemente decorative precum împletituri și însemne care aminteau de un stil militar utilizat în special de aviația civilă, elemente păstrate până astăzi.

În 1945, lucrurile au luat o altă turnură, dat fiind că Air France a avut atunci primul proces competitiv de recrutare a femeilor în rol de echipaj de bord. La acea vreme, compania a început să colaboreze cu casa Georgette Renal, care a creat o uniformă completă ce includea costum, rochie de vară și palton, cu o estetică influențată de era de după război.  Șase ani mai târziu, Georgette de Treze îmbună­tățește aspectul uniformelor și le aduce în actualitatea modei de la momentul respectiv.

Dar cum fashionul a fost dintotdeauna și este în continuare într-o perpetuă schimbare, cum trendurile vin și pleacă, și ținutele însoțitoarelor de bord și ale piloților a trebuit să evolueze în consecință. Astfel, casa Dior a fost cea care în 1962 a semnat uniformele Air France, iar culoarea acestora s-a schimbat atunci de la bluemarin la un albastru deschis. La momentul respectiv a fost introdusă și bereta, piesă care astăzi este sinonimă cu moda franțuzească. Dior a reușit să facă prima uniformă de zbor couture, însă la sfârșitul anilor ’60, Balenciaga a încheiat o colaborare cu Air France, creând costume de iarnă într-un stil aeronautic. Doi ani mai târziu, a adăugat alte două ținute, de iarnă și de vară.

La acea vreme, angajații s-au plâns că designerii nu acordă prea multă atenție condițiilor lor de muncă, astfel că uniformele nu țineau cont de necesitățile celor care le vor purta, ci în special de estetica lor. Ca urmare, Air France a început să implice salariații în alegerea și conceperea ținutelor.

Activitatea operațională a companiei a influențat și ea puternic și designul uniformelor. Spre exemplu, transportatorul aerian a adus în portofoliu la începutul anilor ’70 aeronava Concorde, un avion de linie supersonic, care a venit să schimbe mersul lucrurilor în industria aviatică. Pentru a marca evenimentul, designerul francez Jean Patou a creat – în colaborare cu directorul artistic Angelo Tarlazzi – noile ținute ale însoțitoarelor de bord, alcătuite din rochii tip bluză, cu dungi bleumarin și bej, creând un efect optic care amintea de sigla companiei aeriene. Schimbările nu s-au oprit însă aici.

Sfârșitul anilor ’70, mai exact perioada de după criza financiară, a găsit Air France în plină expansiune, fapt ce a necesitat noi uniforme care să redefinească imaginea companiei. Albul și albastrul, cu o notă de roșu, au fost principalele culori alese, iar dorința a fost aceea de a crea o diversitate de stiluri. Tocmai de aceea, proiectul a fost încredințat către trei case de modă – Carven, Nina Ricci și Gres.

A urmat o serie de alte colaborări – cu Georges Rech, Nina Ricci, Carven, Louis Feraud și Catherine de Karolyi, fiecare cu elementele sale distinctive, pentru ca la începutul anilor ’90 Air France să decidă că vrea să dea o singură identitate tuturor angajaților, atât celor de la bord, cât și celor de la sol. Schimbarea a venit ca urmare a strategiei de dezvoltare prin care Air France a cumpărat Air Inter și UTA (Uniunea Transportatorilor Aerieni). Astfel, s-a dorit ca ținu-tele să se afle la intersecția mai multor lumi și culturi, respectând moștenirea companiilor preluate.

Din 2005, uniformele Air France sunt semnate de Christian Lacroix, fiind piese atemporale, care nu se demodează. Domină nuanțele de bleumarin, însă nu lipsește o serie de elemente roșii.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția