Ce înseamnă să vezi același oraș la distanță de 15 ani?
Acum 15 ani (și câteva luni) am pășit pentru prima dată pe pământ marocan. Marrakech a fost primul oraș din afara Europei unde am ajuns și, deși toate simțurile mele au fost luate cu asalt, m-am lăsat încântată de nebunia…
Acum 15 ani (și câteva luni) am pășit pentru prima dată pe pământ marocan. Marrakech a fost primul oraș din afara Europei unde am ajuns și, deși toate simțurile mele au fost luate cu asalt, m-am lăsat încântată de nebunia de pe străzi, de agitația din piețe, de aromele infinite de peste tot.
La început de decembrie anul trecut am revenit alături de mama, în ceea ce a fost prima ei călătorie în afara Europei. Același asalt l-a resimțit și ea.
Doar că mie orașul mi s-a părut cu totul altul.
Mașinile, deși multe în continuare, par că se iau la întrecere acum mai degrabă cu motoretele și scuterele care își fac loc peste tot, inclusiv prin cotloanele orașului vechi unde, în goana lor nebună, nu de puține ori simți că urmează să te facă una cu pereții.
Comercianții – sufletului dintotdeauna al Marrakechului – par astăzi cvasiimuni la farmecele turiștilor care le trec prin față. În 2009, mai-mai că trebuia să le fugi din cale pentru a nu te lăsa prins în mrejele lor și pentru a nu cădea „victimă” unei negocieri și unei achiziții pe care nici nu știai că le vrei. Acum, aproape că te atrag cu indiferența lor.
Scena gastronomică e și ea cu totul alta, inclusiv în piața centrală, Djemaa el Fnaa, unde paharele de plastic sunt curate și (chiar) de unică folosință, iar igiena e aproape exemplară. La prima întâlnire cu vânzătorii de sucuri de portocale, paharele erau adunate de prin piață și spălate într-o găleată cu apă de o culoare incertă, iar vesela, ei bine și ea era tot ceva special. Astăzi însă, acestea sunt doar niște amintiri.
Și totuși, unele lucruri sunt neschimbate, începând cu miile și miile de perechi de pantofi din piele în toate culorile curcubeului care stau așezate „la dungă”. Hotelurile de tip riad sunt și ele la fel de fermecătoare ca și atunci (dacă nu cumva mai). Tagine-ul are același gust, iar medina e la fel de labirintică.
În concluzie, orașul e același și totuși altul.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
