Ce iese când combini rigurozitatea austriecilor cu experiența românească?

Primul lucru care te lovește, vizual, când faci dreapta pe drumul de țară de 6 kilometri care duce de la șoseaua națională (DN1B Ploiești – Buzău, imediat după Mizil) spre cramele LacertA (în latină înseamnă șopârlă) sunt spalierii alineați matematic pe care este legată vița de vie, ca și cum ar fi desenată.

Al doilea lucru care te lovește, fizic, este drumul pietruit și destul de denivelat care pune la grea încercare amortizoarele mașinii.

Pe stânga vezi o cramă a unui producător local, curată, dar destul de învechită, care nu prea te îmbie. Continui drumul (tot mai prost) printre dealurile Buzăului și ajungi într-un final și la cramă.

Aici, te întâmpină un peisaj desprins parcă de pe alte meleaguri. O clădire veche de peste 100 de ani, creație a celebrului arhitect Ion Mincu, renovată impecabil, în spatele căreia se ridică o construcție modernă din piatră, lemn și sticlă, creație a unei renumite firme de arhitectură din Austria. Stabilimentul este înconjurat în toate părțile de dealuri cultivate cu viță de vie.

Suntem întâmpinați de gazdă, Walter Friedl, un austriac de 50 de ani, dar stabilit în România de peste 13 ani, care vorbește foarte bine românește. El ne explică de ce a ales să producă vinuri la Dealul Mare.

“Zona Dealul Mare are o poziționare unică. Este situată exact pe paralela 45 – cea mai bună latitudine pentru producția viticolă, la fel ca regiunile Toscana (Italia) sau Bordeaux (Franța). Solul este foarte bun cu toate mineralele care vin din Carpați, iar fiind la sud de munți, zona beneficiază de mai mult soare în timpul anului.”

Începe turul cramei

Dacă te gândeai că vei coborâ într-un beci întunecat cu butoaie uriașe, înegrite de trecerea timpului, atunci nu e cum te așteptai. În camera de procesare a vinului e curățenie ca în farmacie, iar decantoarele uriașe din oțel inoxidabil strălucesc.

“Strugurii cad de acolo de sus doar prin efectul gravitației, pentru a se evita folosirea de sisteme de pompare, care agresează boabele de strugure și alterează gustul vinului”, explică Friedl.

Urmează apoi camera în care sunt ținute butoaiele cu vin, principala atracție a oricărei crame. Aceeași curățenie, mai puțină lumină și ceva mai răcoare. Zeci de butoaiașe din stejar (baric) stau stivuite de-o parte și de alta pe lângă pereți. Între ele, Friedl se simte în largul său.

“Aducem aceste butoaie din toată lumea, pentru că fiecare tip de stejar are particularitățile lui care imprimă vinului un anumit gust. Avem furnizori din Franța, SUA, dar și din România. Alegerea butoaielor e foarte importantă. Într-un an ploies, de exemplu, când vinul are mai multă apă, îl ținem în butoaie din steja american, care are arome mai exotice”, explică austriacul.

Vinul roșu stă în butoi la învechit cel puțin un an, pentru a fi mai așezat, astfel că în acest moment crama LacertA vinde vin roșu din 2009. Cel alb este din recolta lui 2010.

Investiție de 8 mil. euro. Austriecii cu banii, românii cu producția

Crama își produce singură strugurii, pe cele 82 de hectare cumpărate în ultimii ani de la localnici. “Am cumpărat mai întâi conacul cu cica 11 hectare după care am achiziționat de la localnici”, povestește Friedl, care evită să răspundă la întrebarea privind prețul de achiziție al terenului. “Prețul terenului e la fel peste tot. Și în România, și în Austria și în Franța. Cea mai mare parte a investiției este cu amenajarea, plantarea și întreținerea viței de vie”, explică austriacul.

Investiția totală în construcția și echiparea cramei s-a ridicat la 6 mil. euro la care se adaugă circa 1,8 mil. euro pentru plantarea și întreținerea viei. O parte din investiție a fost finanțată cu fonduri SAPARD.

În companie, Friedl este asociat cu alți doi austrieci și cu o nemțoaică. Ei vor să dezvolte conceptul de turism viticol, care constă în degustarea vinului, turul podgoriei, descoperirea rutelor istorice și culturale ale viticulturii românești și peisajului autentic.

O treime din vinul produs (circa 100.000 de litri în 2010) speră să-l vândă chiar turiștilor care vin la cramă, în timp ce o treime este vândută prin segmentul HoReCa (hoteluri și restaurante), iar o treime către companii (pentru cadouri, protocol). Foarte puțin ajunge în magazine, și doar în cele specializate.

O explicație este și prețul, mai ridicat decât al altor vinuri autohtone (între 29 de lei și 69 de lei la cramă). Așadar, austriecii știu să vândă.

De producție se ocupă însă românii. Directorul de producție și oinologul principal al cramei este un român, familiar cu specificul locului. Rezultatul: Lacerta Winery a obținut 4 medalii la Salonul Internațional de Vinuri Vinvest care a avut loc în luna aprilie la Timișoara, depășind producători locali de tradiție, iar LacertA Cabernet Sauvignon ’09 a fost declarat cel mai bun vin roșu din competiție.

Gastronomie /Cum arată cea mai nouă cramă din România - FOTO