Ce au in comun Picasso, Charlie Chaplin, Churchill si Marlene Dietrich?
Sau Chagall, Matisse, Renoir, Mancini, Fernandel, Yves Montand ori Lino Ventura? Toti aveau un loc special, care ii inspira, un loc de basm desprins parca dintr-o alta realitate, unde timpul parca s-a oprit in Evul Mediu. Sudul Frantei: turism, vin, branza si faimoasele parfumuri
Sau Chagall, Matisse, Renoir, Mancini, Fernandel, Yves Montand ori Lino Ventura? Toti aveau un loc special, care ii inspira, un loc de basm desprins parca dintr-o alta realitate, unde timpul parca s-a oprit in Evul Mediu.
Sudul Frantei: turism, vin, branza si faimoasele parfumuri. Ce s-ar mai putea scrie? Exista si altceva in afara de Cannes si Nisa? Mai fascinant decat Coasta de Azur? Este vorba de Saint Paul de Vence, o fortareata medievala ajunsa acum al doilea sat din Franta dupa numarul de turisti care vin in vizita anual: peste 2,5 milioane. Mai mult, este cea mai renumita localitate din Provence, dupa numarul de artisti, vedete si personalitati care au vizitat-o, daca nu luam in calcul Cannes.
Saint Paul este de asemenea faimos ca sursa de inspiratie pentru artisti si sculptori si gazduieste si acum numeroase magazine de arta. Are insa si hoteluri si restaurante, iar zidul de protectie exterior era in renovare tocmai cand am trecut pe acolo. “Este spatiul cu cea mai mare concentratie de artisti pe metrul patrat”, spunea unul dintre ghizi.
Prima fortificatie s-a ridicat acolo in urma cu 2.600 de ani. A fost zidita de un trib romanic, care a parasit Peninsula Italica, stabilindu-se in sudul Frantei. Saint Paul a fost construit in varful unui deal pentru ca oamenii sa se fereasca mai bine de principalul pradator al zonei: lupul. Este situat de altfel pe valea raului Loup, iar specialistii spun ca tocmai de la haitele de lupi ii vine numele.
Dupa 450 de ani de pasnica existenta in varful dealului, colonia a fost recucerita de Roma, fiind botezata Castrum Santo Paulo. Pentru a face fata invaziilor barbare, in secolul al noualea pe deal a fost ridicat un impunator castel. El s-a distrus din pacate de-a lungul timpului, ramanand din el doar beciurile.
Prima mentiune oficiala intr-un document este atestata abia in secolul 11. Peste inca 200 de ani, in secolul 13 au fost ridicate masivele ziduri de fortificatie, dar care nu ofereau o protectie tocmai multumitoare (desi satul nu a fost cucerit atunci).
Prin 1388, Nisa a trecut sub dominatia casei de Savoia, iar Saint Paul era oras de granita. Atunci si-a castigat importanta, fiind numit acolo un guvernator militar. Abia in 1481 a revenit la regatul Frantei.
In 1537, Francisc I a ridicat un al doilea zid de protectie, mai inalt si mai gros decat primul. Povestea spune ca el a fost ridicat pe terenurile unor oameni, care de suparare au plecat si au fondat un sat pe dealul vecin (Colle sur Loup).
Se spune ca lumina speciala a locului unde muntii se imbina cu marea dau Coastei de Azur farmecul unic. Insa tocmai lumina minunata a rasaritului si umbrele apusului au atras aici cei mai faimosi pictori.
Vreme insorita 300 de zile pe an, nici foarte calda, dar nici rece, peisajul extrem de incantator si autenticitatea medievala a locului au atras aici multi artisti, iar dupa pictori au venit si sculptorii, scriitorii, regizorii de film si vedetele de la Hollywood.
Deja numeroase fundatii artistice au cel putin un centru de recreere in Saint Paul, iar buticurile traditionale de pe strazile inguste ale fortaretei sunt acompaniate de galerii de arta nu numai de cramele cu vinuri traditionale. Aranjat in forma de cerc, dupa spatiul pe care il ocupa, Saint Paul este strabatut de la un capa la altul de o singura alee care il imparte in doua emisfere aproape egale. Este “ulita” principala, care uneste poarta de intrare, Porte Royale, de cea sudica Porte Sud.
De altfel este si singura alee pietonala, pentru ca cei 300 de locuitori care inca traiesc pe “stanca” folosesc din plin masinile, iar pe micile strazi pe care cu greu trec doua persoane una pe langa alta, treceau in cea mai mare viteza de la micile Fiat-uri si vechiul Citro”n decapotabil din filmele cu Louis de Funes (2CV), pana la Volkswagen Touareg. Ramane un mister pentru mine cum se descurcau cei cu masini mari, mai ales ca in zona intrau si camionetele care alimentau restaurantele si hotelurile.
Apropo de acestea, hotelul Le Saint Paul a fost construit in 1511 ca si adapost, fiind apoi pe rand spital si chiar biserica. In secolul 16, grupuri clandestine au folosit beciurile acestuia ca loc secret de intalnire. A fost si resedinta particulara, iar abia in secolul 20 cineva s-a gandit sa trasforme cladirea in hotel.
In medie, o camera cu doua paturi la unul dintre hotelurile din cetate costa aproximativ 200-250 de euro pe noapte. O nimica toata intr-un loc unde te astepti la tot pasul sa apara de dupa colt un muschetar cu sabia in mana.
Beciurile sapate in stanca sunt acum crame sau magazine, iar la cativa pasi de intrare, intr-o hruba care pe vremuri adapostea probabil celebra branza mucegaita, acum se afla sediul unei agentii de schimb valutar. O plimbare pe zidul cetatii trezeste senzatii tari – chiar pe scara care urca spre locul unde patrulau strajerii scrie negru pe alb ca municipalitatea nu isi asuma nici o raspundere in cazul unui accident. Zidurile coboara abrupt cateva zeci de metri. Insa peisajul merita adrenalina: valea Lupului in toata splendoarea ei.
Se poate merge pe zid aproape de jur imprejur, peisajele sunt magice, parca desprinse din cartile de povesti, cu Feti Frumosi si zmei. Sau, ca sa fiu modern, ai senzatia ca esti intr-una din bataliile din Lord of the Rings, iar armatele orcilor tocmai au ajuns in Vale.
In 1872, Saint Paul a fost declarat zona demilitarizata, iar intreprinzatorii din zona s-au grabit sa vanda bucati din zidul de protectie. Primarul de atunci al localitatii a hotarat insa ca zidurile erau importante, asa ca le-a cumparat de la acesti intreprinzatori, cu 400 de franci.
Evident, nu lipsesc nici terasele, cateva dintre ele construite tocmai cu vedere spre minunatele vai. Poarta principala duce fix la una dintre aceste terase, cu meniu deloc provensal.
Aleea principala se opreste din loc in loc in niste piatete, nu mai mari decat o camera obisnuita, cu fantani cu apa potabila, rece, direct din inima muntelui.
Mici alei, unele pe care abia incape o persoana cu o geanta in mana, duc prin labirinturi catre locuinte, magazine si, evident, alte hoteluri. Sunt si magazine cu produse artizanale, usa in usa cu galeriile de arta, resaurantele sau buticurile cu tricouri inscriptionate.
“Amintiri pentru turisti”, tot felul de suveniruri, de la carti postale cu Saint Paul (nu lipsea celebra ilustrata neagra, Saint Paul by night) si alte asemenea nimicuri.
Selectia de vinuri, nelipsitul Bordeaux rosu, vanzatorii care te imbiau sa gusti, florile care cresteau parca din intamplare peste tot, in aranjamente bine stabilite, totul parea sa fie ireal.
Evident, toate acestea sunt extrem de scumpe, mult mai scumpe decat ai fi gasit in locatiile mai putin cunoscute din jur. Insa acesta este pretul celebritatii. Saint Paul are pana si un cimitir special, in care se odihneste pictorul de origine rusa Marc Chagall.
Pentru pasionatii de arta, cladirea fundatiei Maeght este locul ideal, la iesirea din Saint Paul, pe drumul spre La Colle. Renumit in toata lumea, muzeul reuneste picturi, sculturi si alte lucrari, clasice si moderne, expuse in functie de vreme si in aer liber. Muzeul a fost inaugurat in 1920 de Andre Malraux, iar in proiect a fost implicat si Chagall.
Saint Paul este la numai 15-20 de minute de aeroportul din Nisa, deci usor de vizitat chiar si atunci cand nu aveti foarte mult timp la dispozitie. Este aproape si de Cannes, deci poate fi inclus pe un traseu de vizitare a zonei.
dan.dragomir@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
