Ce au in comun IPO-urile si bungee-jumping-ul

IPO-urile, termenul englezesc pentru ofertele publice initiale, au ajuns si la noi un mod sigur de a face bani pe Bursa, dupa ce in ultimii ani toti mai multi romani isi investesc economiile pe piata de capital. Insa celor care vor sa faca bani astfel le trebuie mult curaj, pentru ca trebuie sa subscrie mult mai multi bani decat cate actiuni intentioneaza sa cumpere.
Oferta Transelectrica din toamna anului trecut a venit sa arate investitorilor romani ca increderea pe care o acorda unei companii se poate transforma intr-o dobanda sigura de peste 30% intr-o singura zi, iar in termen de cateva luni randamentul acestor actiuni poate depasi 100%. Cotatiile cresc mult mai accentuat in cazul in care sunt sustinute de rezultatele financiare ale companiei.
Si anul acesta IPO-ul Transgaz este asteptat de investitori drept “evenimentul anului” pe Bursa. Interesul este atat de partea investitorilor mari, care vor sa detina cat mai mult din actionariatul unei compnaii cu pozitie de monopol pe piata de utilitati, dar si de partea micilor investitori care spera la profituri record in primele zile de tranzactionare.
MEI-RBF, un fond de investitii olandez care administreaza in Romania un portofoliu de peste 100 de milioane de euro, format atat din actiuni de pe segmentul RASDAQ, cat si din titluri de pe piata principala, este unul dintre investitorii institutionali care si-au anuntat in nenumarate randuri interesul de a investi in IPO-ul Transgaz. Oferta este considerata de fond drept una dintre cele mai importante oportunitati de pe piata romaneasca de capital.
Oferta care are o valoare de 63,5 milioane de euro va fi impartita, ca si in cazul Transelectrica, intr-o transa de 60% penru investitorii institutionali, si una de 40% pentru investitorii mici de retail. Acestia din urma raman interesati de oportunitate, desi pretul unei actiuni va fi de 57 de euro, iar multi dintre brokeri si analisti se asteapta ca oferta sa fie suprasubscrisa de mai multe ori.
“Majoritatea investitorilor de retail si-au pastrat banii pentru oferta Transgaz. Si eu mi-am sfatuit clientii inca de acum o luna sa isi puna deoparte fonduri pentru a le directiona catre oferta publica. Cred ca va fi suprasubscrisa de opt ori pe transa de retail si de cincisprezece ori de institutionali”, aprecia Iulian Panait, presedintele societatii de consultanta in investitii KTD Invest.
Ce inseamna insa o oferta publica initiala? Este operatiunea prin care un emitent, companie inchisa, se listeaza pe piata de capital, devine publica. Compania isi listeaza un procent din capitalul social, iar actiunile urmeaza sa fie subscrise de investitori. Exista mai multe metode de subscriere si de alocarea iar pe piata autohtona cea mai des uzitata a fost subscrierea la un pret dat si alocarea actiunilor “pro rata”. Alocarea “pro rata” este folosita in cazul in care oferta este suprasubscrisa, aceeasi actiune este subscrisa de mai multe ori. Investitorii primesc in aceasta situatie un numar proportional de actiuni cu suma depusa. Succesul unei oferte publice initiale depinde in mare masura de calitatea prospectului de emisiune, dar si de pretul la care se face oferta. Alcatuirea prospectului este un proces care pe piata romaneasca de capital dureaza circa 6 luni de zile, dar brokerii se plang de cooperare greoaie cu societatile pe care vor sa le aduca la cota Bursei.
“Companiile sunt foarte greu de adus pe Bursa, nu din cauza legislatiei, nu din cauza Bursei, nu din cauza Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Problema se gaseste la nivelul emitentilor. Ei sunt cel mai greu de convins sa se deschida catre piata. Din momentul in care emitentul s-a hotarat, procesul de aducere la cota nu dureaza mai mult de sase luni”, spune Razvan Pasol, directorul si presedintele societatii de servicii de investitii financiare Intercapital Invest.
Prima zi de tranzactionare este asteptata cu mare interes de investitori, fiind stiut faptul ca in cele mai multe cazuri aduc un profit record. La noi Transelectrica a adus investitorilor un plus de 30% in prima zi de tranzactionare, iar rentabilitatea a crescut treptat. Acum pretul unei actiuni este de 39 lei/actiune, mai mult decat dublu fata de pretul din oferta: 16,9 lei/actiune.
In primele cinci luni de la listare Transelectrica ajunsese deja la un randament de peste 100%, chiar daca un investitor ar fi cumparat actiuni in prima zi de tranzactionare si nu in cadrul ofertei. De altfel, oferta Transgaz are un caracter limitat pentru investitorii mici, de retail. La un pret de 200 de lei/actiune si in conditiile in care unii dintre brokeri se asteapta la suprasubscrieri de pana la douazeci de ori, devine imposibil sa se acumuleze “pachete consistente”. Un investitor ar trebui in acest caz sa subscrie suma de 4.000 de lei numai pentru a lua o actiune in portofoliu. Banii vor ramane blocati in contul personal circa 10 zile, pana la alocarea actiunilor. Cu aceiasi bani un investitor poate sa mizeze pe actiunile care au potential sau poate sa cumpere actiuni Transgaz in prima zi de tranzactionare, cand chiar daca pretul ar urca, spre exemplu cu 30%, un investitor ar putea totusi sa cumpere cu 4.000 de lei 15 actiuni in loc de una. Dar ce aduce astfel de castiguri investitorilor intr-o singura zi? Un emitent nou, pe care piata nu il cunoaste, ale carui rezultate nu au fost publicate regulat, sau care nu a excelat la capitolul transparenta reprezinta un risc pentru investitor. Iar diferenta dintre pretul de oferta si cel de cotare poate fi considerata o prima de risc. In acelasi timp, faptul ca emitentul este interesat de un cat mai mare succes al ofertei face ca acesta sa ofere un discount, sa “lase pretul” mai jos decat a fost evaluata compania.
O piata de capital pe care se listeaza companii este una sanatoasa pentru ca prin IPO-uri intra bani noi pe Bursa. Romania nu exceleaza la acest capitol, in 2007 pe Bursa de Valori Bucuresti nederulandu-se nicio oferta publica initiala. Transgaz va fi prima si foarte posibil si singura pe acest an. Daca la noi investitorii nu au gasit unde sa isi investeasca banii, cei mai experimentati dintre ei au mers pe pietele externe, unde ofertele publice sunt “la ordinea zilei”.
Bulgaria, tara de la sud de Dunare, cu un PIB de trei ori mai mic decat al Romaniei si cu o piata de capital cu valoare totala a companiilor la jumatate decat cea a celor de pe piata noastra, a avut in acest an zece oferte publice, zece companii care au devenit publice. Fondurile implicate au fost de 1,3 miliarde de euro, iar ofertele au fost suprasubscrise in medie de peste 8 ori. Ceea ce inseamna ca un investitor a primit de opt ori mai putine actiuni decat a subscris.
Pe piata de la Londra in primul semestru s-au listat peste 100 de companii, iar in Polonia circa 40. La noi problema pare sa stea in transparenta si vizibilitate. Avem deja listate pe Bursa peste 2.250 de companii, din care numai 500 dintre ele sunt tranzactionate la un nivel “acceptabil” de lichiditate.
Restul raman companii practic inchise care asteapta sa fie descoperite de investitori. In plus, multe dintre randamentele aduse de companiile “descoeprite” in acest an de investitorii RASDAQ au adus randamente record, mult mai mari decat in cazul unei oferte publice initiale.

Stil de viață