Ce a fost mai intai: eticheta sau regiunea viticola?

Pe o piata a vinurilor atat de aglomerata ce se reflecta in dureri de cap in fata rafturilor cand alegi o sticla de vin pentru masa de seara sau pentru un eveniment, ce primeaza: regiunea viticola de unde vine producatorul sau eticheta sticlei de vin? Alegerea se face intre Murfatlar, Jidvei sau Dealu Mare sau intre un Sec de Murfatlar, Tamaioasa Romaneasca de Vincon sau Wurtztraminer de Cramele Recas, pentru ca la noi, de cele mai multe ori, soiurile de vinuri se asociaza intr-o mare masura cu o marca de vin.

In final, se poate spune ca batalia o poarta oamenii care nu mai au timp sau poate nici indeajuns cunostintele pentru a opta pentru o regiune viticola renumita si connaisseurii cu vinoteci in subsolul vilei sau cei care aspira la un asemenea statut. Eticheta te poate salva in fata prietenilor sau a sotiei in cazul in care nu reusesti sa-ti aduci aminte, pe moment, care este diferenta dintre un sauvignon blanc si un riesling italian.

Ultimele studii din piata vinurilor ni-i infatiseaza pe romani ca pe unii dintre cei mai mari connaisseuri de pe planeta: gustul, culoarea si soiul sunt primele criterii care ne vin in minte cand ne aflam in fata raftului de la supermarket si luam decizia de cumparare a unei sticle de vin. Jucatorii ar trebui sa se bucure enorm pentru ca in sfarsit piata s-a asezat si nu mai sunt nevoiti sa faca la nesfarsit educatie: ba prin intermediul sommelierilor care au inceput sa apara in restaurantele bune, ba prin intermediul campaniilor de informare care sa alunge din mintea romanilor gustul dulce si sa-l aduca pe cel sec si pe fratele acestuia vitreg, demisecul.

Realitatea pietei vinurilor ne arata insa ca romanii nu sunt tocmai cei mai sinceri bautori de vin. Piata se zbate inca intre incercarile unor jucatori de a elimina falsurile din piata de care sunt afectate unele dintre cele mai renumite regiuni viticole (de exemplu, vanzarile de Busuioaca de Bohotin din unii ani depaseau cu mult cantitatile de struguri care s-ar fi putut obtine de pe suprafetele cultivate cu acest soi), vinul inca se vinde in cantitati foarte mari “varsat”, iar vinul de masa, la PET sau la sticle de un litru ramane, inca, regele neincoronat al vanzarilor in volum.

Regiunea viticola ca argument pentru achizitionarea unei sticle de vin se pierde in pluton, venind undeva pe locul patru. Totusi, simple cuvinte ca Murfatlar, Cotnari, Jidvei sau chiar mai “recentele” Recas sau Segarcea sunt, de fapt, factorul determinant pentru romani in alegerea unei sticle de vin. Pe o piata dominata autoritar de vinurile autohtone si jucatorii locali, numele de mai sus transmise din batrani si de folclorul ce se naste in fata unei sticle de vin sunt indeajuns de puternice pentru a ne salva din calvarul deciziei finale din fata raftului. Si jucatorii din piata vinurilor stiu acest lucru din moment ce atat cei mari dar si cei mici isi dau jos haina de producator regional de Moldova sau de Dobrogea si purced in alte zone istorice sa cumpere suprafete cu vita-de-vie pentru a scoate pe piata si alte vinuri decat cele pentru care ii stiu romanii.

Astfel, in Romania, eticheta unei sticle de vin pare sa fi pierdut pentru moment cursa cu traditia unei regiuni viticole si este, deocamdata, argumentul celor grabiti sau al celor care isi recunosc lipsa cunostintelor. Eticheta incearca in acest moment sa se rupa de trecutul comunist intiparit in randul consumatorilor de peste 40 de ani (fata cu ulciorul pe umar sau grup compact de dansatoare de dansuri populare) si sa isi croiasca o identitate proprie fie pastrand specificul autohton, dar “upgradandu-l” fie aliniindu-se la ceea ce se intampla pe piata mondiala.

Pe de alta parte, in strainatate, judecand dupa cum arata piata mondiala in acest moment, eticheta a castigat lupta cu istoria reprezentata de regiunea viticola. Eticheta si bratul sau inarmat, marketingul, reprezentat de Lumea Noua – Australia, Argentina, Chile, Africa de Sud – au ingenuncheat mandria celui mai de seama reprezentant al Lumii Vechi: Franta care nu mai are suflul necesar pentru a gasi noi modalitati pentru a-si promova vinurile din regiunile sale de traditie – Bordeaux, Champagne.

Ca pana si francezii, cei care au fost primii care au spus NU proiectului european, si-au dat seama, in final, ca eticheta, dar nu cea venita din pivnitele aristocratiei, vinde. O demonstreaza si faptul ca un producator francez a lansat o linie de vinuri denumita “Drink&Eat”.

Vrei sa mananci porc? Cumpara sticla care are o eticheta cu un porc desenat pe ea. Vrei miel? Ia sticla cu eticheta cu miel. Au lansat chiar o sticla cu o eticheta cu tortellini si pentru meniuri cu paste. Mai simplu si mai direct de atat nu se poate.

Marea teama a francezilor este legata de mcdonald-izarea unei lumi care pana acum se vindea raportandu-se la istorie si traditie. Poate nu este o modalitate de vanzare care sa le ofere motive de satisfactie oenologilor, dar sigur ofera multa satisfactie oamenilor de la vanzari si in final actionarilor unui producator de vinuri. stelian.negrea@zf.ro

Gastronomie