Căutând-o pe Alaska: Știi de unde vine peștele pe care îl mănânci? Codul negru e un pește consumat de cei cu papile gustative fine. Iar somonul-rege e supranumit, nu degeaba, „caviarul somonilor“. Acești pești vin tocmai din Alaska pentru a se așeza „confortabil“ în farfuriile românilor

Căutând-o pe Alaska s-ar putea să dai și de cartea lui John Green. Ce legătură are textul acesta cu ea? Aveți puțină răbdare… Vă spun doar atât – în Alaska nu găsești doar câini faimoși și peisaje de poveste, ci și pești aparte. Codul negru e un pește de lux consumat de cei cu papile gustative fine. Iar somonul-rege e supranumit, nu degeaba, „caviarul somonilor“. Acești pești vin tocmai din Alaska pentru a se așeza „confortabil“ în farfuriile românilor. Să înceapă aventura culinară!

Se spune că în fiecare zi înveți ceva nou. Eu, la 27 de ani, am învățat că uneori gusturile pe care le respingi ani la rând te pot surprinde plăcut. Ciorba de pește, pe care am evitat-o dintotdeauna, chiar și în Delta Dunării, am testat-o pentru prima dată într-o după-amiază de final de iunie, când farfuria din fața mea părea că are o poveste.

Culorile ei și mirosul dulce-acrișor m-au făcut curioasă. Nu era orice ciorbă de pește, ci una gătită în stil nordic, cu cod negru venit tocmai din Alaska. Așa, am deschis o ușă spre o lume de gusturi pe care o refuzasem până atunci.

Codul negru, contrar denumirii, este un pește alb. El se găsește greu (se lasă greu prins) și este apreciat de maeștri bucătari pentru textura sa catifelată și pentru gustul bogat, fiind adesea considerat un pește de lux, pe care-l consumă mai degrabă clienții restaurantelor de fine dining.

Cea mai mare populație de cod negru din lume se află în apele reci din Alaska, un „colț“ din America de Nord de circa 1,7 milioane de kilometri, care are 730.000 de locuitori.

Pe cale aeriană, distanța din România până acolo este de peste 8.500 de kilometri. Dar odată ajuns la destinație (eu am făcut o călătorie virtuală momentan), peisajele par desprinse dintr-o pânză pictată mai degrabă în alb și albastru, cu subtonuri reci.

În Alaska, pescuitul nu este numai o tradiție, ci este „meseria“ care menține respirația comunității. Localnicii știu că undițele și năvoadele lor le hrănesc familiile, dar și economia. Din apele mărilor și oceanelor, Alaska trimite în lumea largă unele dintre cele mai mari cantități de cod negru și somon sălbatic, pescuitul fiind o activitate de bază.

„Industria pescuitului din Alaska continuă să fie o piatră de temelie a economiei statului“, a spus Jeremy Woodrow, director executiv al Institutului de Marketing pentru Produse din Pește din Alaska (ASMI), în ultimul său raport anual, din 2024.

Produsele din pescuitul comercial din Alaska generează peste 6 miliarde de dolari în activitate economică, mai mult de 48.000 de locuri de muncă directe (inclusiv aproape 17.000 ocupate de localnici) și contribuie cu peste 161 de milioane de dolari la bugetele statului și autorităților locale prin taxe, tarife și impozite voluntare.

„Impactul economic al industriei pescuitului se resimte în toate colțurile statului și reprezintă un motor economic vital nu doar pentru comunitățile de coastă, ci pentru întreaga Alaska.“

Cu alte cuvinte, aici pescuitul nu este un sport sau o simplă pasiune. Este coloana vertebrală a economiei. Generații întregi au crescut având peștele pe masa din bucătărie, dar și ca sursă de venit și de dezvoltare.

„Primii care au apreciat codul negru la justa lui valoare au fost indienii din tribul Maka, încă de acum câteva sute de ani. Aceștia foloseau pentru pescuit sfori din alge și cârlige din tsuga, un conifer care crește în America de Nord“, potrivit datelor de pe site-ul Alaska Seafood, Institutul de Marketing pentru Produse din Pește din Alaska (ASMI), care reprezintă un parteneriat public-privat între statul Alaska și industria pescuitului, creat pentru a sprijini dezvoltarea economică și durabilă.

Astăzi, în bună parte, codul negru de Alaska este pescuit cu paragate, în apele reci și adânci ale Mării Bering sau ale Golfului Alaska, unde se găsește cea mai mare populație de profil.

Codul negru este un pește de mari dimensiuni, care poate atinge o lungime de până la un metru și poate cântări până la 18 kilograme. Chiar dacă a fost descoperit acum câteva sute de ani, abia după 1965, în epoca modernă, el a fost transformat într-un produs internațional. În plus, Alaska nu a fost mereu a americanilor ca să-l poată exploata. Ea a fost cumpărată de SUA de la Rusia în 1867, pentru 7,2 milioane dolari, o afacere considerată atunci o „nebunie“, dar care, mai târziu, s-a dovedit a fi profitabilă.

Dincolo de codul negru, tot aici există mai multe specii de somon, care, datorită faptului că este sălbatic și nu de acvacultură, a început să capete tot mai multă notorietate la nivel mondial. Alaska este cel mai mare producător mondial de somon sălbatic. Iar peste 50% din tot somonul sălbatic de Pacific capturat la nivel mondial vine de aici.

În 2023, ultimul an pentru care există date disponibile, din apele din Alaska au fost pescuite aproximativ 5,25 miliarde de livre de pește, adică circa 2,38 milioane de tone. Somonul sălbatic, vedeta Alaskăi, a reprezentat 17% din total (892 milioane de livre, respectiv circa 400.000 de tone). Codul din Pacific s-a situat pe poziția secundă după cantitate, potrivit datelor ASMI. Totuși, pentru a menține industria în viață pe termen lung, pescuitul este reglementat, astfel încât resursele naturale să fie protejate și transmise mai departe dintr-o generație în alta. Astfel, în Alaska nu se prinde pește în exces, ci după ce se atinge un anumit prag, activitatea este stopată temporar.

Nu tot peștele e la fel. Și nu tot pescuitul e la fel.

Somonul argintiu (Coho), spre exemplu, e capturat mai ales spre sfârșitul verii și toamna. Este un pește pentru familii, care ajunge la o plajă largă de consumatori.

Apoi, e somonul roz, cel mai numeros ca populație și totodată cel mai accesibil tip de somon din Alaska. E prezent inclusiv în retail, crud, dar și în conserve, și afumat. Somonul Chum, care are o valoare mare prin icrele sale (ikura), este foarte apreciat în Japonia, dar și pe alte piețe asiatice, acestea fiind, de altfel, principalul consumator.

Somonul-rege (Chinook), capturat în cantități mici, are cea mai grasă carne dintre toate tipurile de somon și este considerat „caviarul“ speciei. El este destinat restaurantelor gourmet, unde este preparat de bucătari celebri. Este cel mai scump de pe piață. Foarte popular în SUA și Japonia, începe să câștige teren și în Europa, fiind văzut ca alternativă la somonul de crescătorie. Ajunge și în România.

„România are un consum de pește foarte scăzut comparativ cu media UE. Totuși, în fiecare an este vizibilă o creștere. În 2024, pe plan local a fost înregistrat un avans de 17% față de anul precedent. Chiar și așa, dacă ne comparăm cu țările din vestul Europei, suntem abia puțin peste jumătate din nivelul lor“, spune Andra Nistor, coordonator marketing la Departamentul de Agricultură al SUA (USDA).

Românilor le place mai mult carnea de porc, adaugă ea. Iar în luarea unei decizii de achiziție, prețul cântărește mult. „De exemplu, codul negru care ajunge pe piața din România costă 200 lei kilogramul.“

Dincolo de pește, în România ajung și alte produse americane, precum fistic, merișoare sau cartof dulce, disponibile la toți retailerii mari.

„Carnea de vită americană a crescut foarte mult. De când am lansat DelicioUS, vânzările au urcat cu 300% în doar un an. În trecut, românii asociau mâncarea americană cu fast-foodul, dar acum înțeleg că există și produse de calitate“, a conchis Andra Nistor.

Și, în final, care e legătura dintre cartea lui John Green și acest text? Amândouă sunt despre căutare. El căuta sensul vieții și dragostea, noi căutăm peștii din Alaska. Și i-am găsit!

Gastronomie