Catarama si terorismul

Daca tot am inceput sa vorbesc, saptamana trecuta, despre alte tari, alte natii si alte lumi, trebuie neaparat sa spun ceva si despre aeroporturi, avioane si companiile aeriene.
Bineinteles ca nu m-am bucurat de 11 septembrie. Mi s-a parut ingrozitor ce s-a intamplat. Iar apoi cand a trebuit sa zbor, mi s-a parut si mai ingrozitor, avand in vedere noile restrictii si, mai ales, noile controale, supracontroale si controale ale controalelor. Cel mai relaxant este atunci cand esti intre doua avioane si, cum se intampla de obicei, ai cam o ora sa faci transferul.
Din pacate, cu doua-trei zile in urma, un domn suparat cu barba si turban a anuntat ca are de gand sa rada toata crestinatatea de pe fata pamantului asa ca, intr-o impresionanta desfasurare de forte, crestinatatea se apara provocand cozi uriase in aeroporturi, pentru ca este foarte probabil ca doamna cu pantofi cu catarama sau domnul cu maruntis in buzunar sa fie, de fapt, teroristi periculosi care vor sa deturneze un avion folosindu-se de incaltari sau de o moneda.
Deja m-am resemnat sa fiu descaltata, partial dezbracata si temeinic pipaita de vajnicii aparatori ai crestinatatii si sa pierd avionul din cauza cozilor. Dar nu mi se pare ca obtinem vreo victorie impotriva terorismului daca agentul de control nu prea stie cum sa opereze banda si trebuie sa astepte vreo zece minute un coleg care sa-i arate pe ce buton sa apese, timp in care eu stau desculta si fara curea, impreuna cu alte doua persoane cam in aceeasi situatie. Asta ca sa nu o mai mentionez pe tanara care a avut nefericita idee de a purta lenjerie intima cu paftale, pe care, de altfel, nu cred ca a mai recuperat-o.
Recunosc, terorismul este o amenintare reala si marturisesc ca tresar la vederea oricarui musulman cu turban, iar daca mai si buchiseste foarte incruntat din ceea ce mie mi se pare a fi o carte religioasa, ma sperii de-a binelea. In orice caz, cand ma sui in avion (asta daca nu primesc interdictie de zbor pe motiv ca am catarama cam mare la curea) ma simt mult mai linistita stiind ca loazele de europeni care indraznesc sa poarte ceva metal la ei au fost umiliti zdravan. E posibil ca, de nervi, sa se apuce ei insisi de terorism.
Nu inteleg nici de ce, la o anumita companie aeriana, stewardesele – pardon: insotitoarele de bord nu vorbesc aproape deloc limba engleza, ci se incapataneaza sa iti raspunda la aproape orice intrebare sau rugaminte in limba lor materna care, desi foarte armonioasa, nu e tocmai de circulatie internationala. Nu mai inteleg de ce, la unul dintre aeroporturile noastre, in timpul in care astepti sa iti apara bagajul ai putea sa citesti un roman de Agatha Christie sau sa mergi pana acasa sa faci un dus. Si asta in conditiile in care la aeroporturi de 5 ori mai mari timpul de asteptare nu depaseste 10 minute, altfel mofturosii aia de occidentali fac razmerita.
In ultimul rand, nu o sa inteleg niciodata de ce se insista atat de mult sa purtam centurile de siguranta in avion. La cat sunt de mititele, mie nu imi inspira deloc incredere. Am observat ca, la o frana mai brusca sau in cazul unor turbulente mai serioase, ma pot da linistita cu capul de scaunul din fata, chiar daca m-am incins bine cu sus-numita centura. Plus ca nu se asorteaza cu propria mea curea, care are o catarama mai frumoasa.

Stil de viață /DESPRE LUME SI VIATA