Cultură /Turism
Catalunia, aroma de vara in fiecare zi din an
In afara de grupul nostru, de zece persoane, nu am intalnit decat cativa locuitori, prea gros imbracati pentru temperatura de afara, care isi plimbau cainii sau faceau ture cu bicicleta.
In afara de grupul nostru, de zece persoane, nu am intalnit decat cativa locuitori, prea gros imbracati pentru temperatura de afara, care isi plimbau cainii sau faceau ture cu bicicleta. In rest, tacere si kilometri intregi de plaja. Cu toate acestea, in cele cateva ore petrecute intr-una dintre cele mai renumite zone turistice din Catalunia, am simtit foarte viu, chiar daca nu am mai fost niciodata acolo, zgomotul de vara, caldura, valurile Mediteranei spaland talpile turistilor si rasul cristalin de copii (sunt sigura ca in sezonul estival plajele de aici sunt pline de micuti, mai ales ca Oficiul de Turism din Salou pune la dispozitie asistenta permanenta in locurile de joaca special amenajate, pentru ca parintii sa se bucure de soare sau de o baie buna), toate ramanand imprimate in atmosfera rece de iarna.
Prezenta din ce in ce mai numeroasa a turistilor din toate colturile lumii a condus la dezvoltarea ofertei de servicii, astfel ca acum, indiferent ce dorinta ai avea, in Salou cineva incearca sa ti-o indeplineasca. Vara ai de ales intre toate sporturile nautice cunoscute, intre croaziere, golf sau cele mai copioase mese, cu meniuri mediteraneene, dar pentru ca venirea noastra a coincis cu racirea peste masura a apei nu ne-am avantat decat la o plimbare pe mare intr-o barca cu motor (idee neinspirata de altfel, tinand cont de frigul care mi-a intrat in oase si de care nu am putut scapa decat seara dupa un pahar cu vin rosu). Plimbarea s-a terminat
in Cambrils, un oras-port in continuarea celui pe care-l vizitasem cu cateva ore in urma. Aici plaja era ceva mai populata, nu de oameni, ci de mii de pasari care vin iarna pentru a se hrani cu maslinele cultivate in aceste zone si cu resturile de peste aruncate in fiecare zi, la ora 17:00, de pescarii intorsi din larg. Desi soarele si nisipul raman cel mai frecvent in mintea turistilor, orasul merita cu siguranta sa fie explorat pentru a-i fi descoperite cele cateva turnuri medievale, ruinele romane, dar mai ales portul de pescari foarte aglomerat, indiferent de anotimp. Am avut norocul sa ajungem in port exact la ora intoarcerii barcilor, 27 la numar, moment in care toata zona s-a transformat intr-o adevarata industrie. Pescarii pleaca in larg la rasaritul soarelui si se intorc pe seara cu productia deja triata. Zeci de tipuri de peste sau fructe de mare sunt puse in cutii separate si aduse la tarm, unde sunt ambalate si trimise direct in supermarketuri sau in tigaile restaurnatelor.
Asta a facut din Cambrils, orasul care pastreaza atmosfera tipic spaniola cu strazi inguste, pietruite si cladiri vechi, un adevarat magnet culinar. Am parasit Cambrils la apus, cand sarmul satului mic de pescari se simte cel mai puternic, ramanand in minte cu imaginea portului, cu spectacolul pasarilor in zbor, cu catargele barcilor leganandu-se in vant si cu intrebarea: cum or arata toate astea vara?
In urmatoarele zile aveam sa vad o alta latura a Cataluniei, cea de piatra. Prima escala, Tarragona – unul dintre cele mai elegante orase din Peninsula Iberica, in special datorita mostenirii ramase din perioada romana, ansamblu arheologic care a devenit in 2000 Patrimoniu al Umanitatii. In perioada Imperiului Roman orasul purta numele de Tarraco, acum poarta ruinele romane, foarte bine pastrate, ziduri care inconjoara vechiul oras. Spre deosebire de litoral, orasul vechi tarragonez este foarte populat, chiar si in ultima luna din an, de turisti atrasi de grandoarea cladirilor medievale si a celor moderne (cladirile moderne nu fac nicidecum de ras orasul, asa cum se intampla in unele zone ale Bucurestilor, aspectul lor pliindu-se perfect pe atmosfera medievala. Una dintre cele mai importante banci din Spania, La Caixa, si-a construit sediul ajutandu-se de peretii zidului roman, astfel ca birourile din pal negru sunt separate prin piatra). Circul Roman, ale carui ramasite se mai vad doar in partea de est, unde locurile batute in piatra sunt inca vizibile, intra parca in pamant la cativa metri departare. In realitate are o lungime de 30 de metri, dar timpul a construit cladiri impresionante peste, a trasat artere comerciale sau piatete impanzite de terase. Am aflat ca autoritatile se gandesc la demolarea cladirilor, destul de vechi si valoroase, de altfel, pentru a scoate la lumina ruinele circului.
Strazile construite ulterior nu arata nicidecum ca Lipscaniul nostru. Este un centru vechi in adevaratul sens al cuvantului. Nu am putut vedea apeductul roman, asemanator celui din Segovia, pe care l-am vizitat asta 
vara, dar m-am multumit sa colind stradutele stramte, pietruite, impodobite cu palmieri. La urcarea in autocar mi-am spus ca merita sa revin, mai ales ca “piramida umana” se formeaza vara.
Timp de doua ore am mers pe serpentine, pana in Siuriana, un satuc din varful muntelui, cu cel mult 15 case construite in piatra. Oamenii care s-au hotarat sa se retraga in munti nu sunt nicidecum saraci lipiti pamantului si nici batrani, cum vezi pe crestele muntilor din Romania, ci oameni care vor liniste. Nu stiu cum as putea descrie Siuriana, dar prima impresie pe care mi-a lasat-o a fost a unui platou de filmare. Totul era perfect, de la liniile drepte ale caselor, care de fapt erau niste blocuri in piatra, sau terasele cu un design ca in revistele de decoratiuni, pana la stradutele inguste si extrem de curate, care iti scoteau la lumina, daca nu talentul la pictura, macar dorinta de a trasa cateva linii pe un sevalet pus in mijlocul drumului (accesul masinilor este interzis, proprietarii lasandu-le la intrarea in sat). Oamenii lipseau din peisaj, peste tot singurul stapan fiind vantul.
M-am intors in “civilizatie”. In cea de-a treia zi a calatoriei mele am ajuns in Reus, orasul in care s-a nascut Antoni Gaudi, dar in care nu a creat nimic. In a doua 
jumatate a secolului al XIX-lea Reus era al doilea mare oras din Catalunia, acum este pur si simplu un oras plin. Plin cu oameni, plin cu cladiri moderne, plin cu numele lui Gaudi, cu strazi de shopping, cu piatra, cu baruri si restaurante traditionale… si fiind iarna, plin cu turron (prajiturile specifice de Craciun ale spaniolilor, din nuga, cu diverse ingrediente, printre care alune, migdale sau miere). In Reus am simtit pentru prima oara in aceasta vizita spiritul de Craciun. Casele erau luminate, brazii erau impodobiti, iar centrul se transformase in targ de sarbatori. Frigul care ne inghetase fata si mainile ne-a impins spre cel mai apropiat bar, un local deschis pe una dintre stradutele pe unde abia ai loc cu masina. “La Ferreteria” (Fieraria) a fost unul dintre cele mai frumoase baruri din cate am vazut pana acum. Fosta fierarie pe vremea lui Franco, locatia a pastrat elemente din acea perioada, dar rafturile care altadata erau pline cu fiare sunt acum intesate cu doze de bere din toate colturile lumii (dupa o analiza detaliata am gasit in sfarsit branduri autohtone ca Ursus sau Timisoreana). Si cum berea merge bine cu Jam(tm)n Iberico (sunca obtinuta din pulpa de porc iberic), oamenii aveau la discretie platouri pline cu sunca traditionala. In rest, muzica buna si “tapas”, portiile mici de mancare folosite in trecut ca acoperamant pentru prea multele pahare baute de spanioli.
Cu gandul la toate astea m-am trezit in ultima zi a calatoriei, cand pe lista obiectivelor turistice mai ramasese doar PortAventura, raspunsul catalanilor la Disneyland. Nu stau foarte rau cu inima, dar asta nu a insemnat ca nu am ramas muta uitandu-ma ore intregi la tot spectacolul acela fantastic care se desfasoara in parcul de distractii spaniol, fara sa-mi fac curaj sa urc in vreun carusel. Cat despre montagne-russe, doar o simpla privire spre trenuletul din care urlau oameni imi dadea fiori. Orgoliul meu nu m-a lasat sa spun ca mi-e teama, ci ca este mult prea frig pentru o astfel de aventura. Poate la vara…
Cultură /Turism
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
Călătorii
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Călătorii
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
Călătorii