Catalin Popa: A venit din america sa fie sef de doctori

Lupta cu mentalitatile si atragerea de pacienti intr-o tara in care asigurarile medicale nu sunt pe lista prioritatilor sunt numai cateva dintre rezervele pe care un manager ar trebui sa le aiba inainte de a accepta aceasta pozitie. Insa pentru un director care a lucrat timp de cinci ani in sistemul sanitar din America, lucrurile sunt privite dintr-o cu totul alta perspectiva.
Catalin Popa (37 de ani), CEO al Euroclinic, primul spital privat din Bucuresti, a plecat din tara in 1987, in SUA, unde a ramas pana in 2005.
“Sunt cetatean american. Am casa, rudele si prietenii in SUA. Am toata dorinta ca intr-o zi sa ma intorc, dar in momentul de fata nu am niciun plan in acest sens si sunt devotat proiectului pe care il dezvolt aici”, spune Catalin Popa.
Incepe prin a spune ca desi a urmat facultatea de Healthcare Management nu este economist.
“Economist inseamna o profesie, iar pregatirea mea este de manager. Am facut facultatea de Healthcare Management in SUA, in statul Washington, si apoi facultatea de Business Management in Arizona”, spune Popa.
Initial intentiona sa devina medic, dar pentru ca in America este obligatorie finalizarea unei alte facultati inainte de cea de Medicina, a optat pentru cea de Healthcare Management. Acest lucru i-a permis sa treaca prin toate etapele intermediare unei functii in spital si sa devina constient de responsabilitatile si provocarile fiecarei functii din structurile organizationale.
“Mi-am dat seama ca imi place mai mult partea de management in medicina. Pe parcurs am avut si perioade in care am mers pentru internship-uri fie in camine de batrani, fie in spitale. Practic am inceput de la zero ca si cum as fi fost ingrijitorul de pe etaj, iar treptat am crescut in responsabilitati.”
Este convins ca este benefic sa stii ce se intampla pe fiecare treapta ierahica pentru a putea conduce o companie.
“Trebuie sa scalezi tot sistemul pentru ca odata ce ajungi sa lucrezi in el, sa stii nu doar ce ai tu de facut, dar si ce fac cei dimprejurul tau. Eu mi-am dat seama, dupa ce am avut contact cu pacientii, ca imi place medicina, dar nu si contactul direct cu bolnavii. Ma interesa mai mult partea financiara, cea de marketing si cea organizatorica in spital. A fost o chestiune personala care m-a tinut deoparte”, isi aminteste Catalin Popa.
A avut ocazia sa lucreze timp de cinci ani intr-un spital din Arizona mult mai mare decat Euroclinic (3.000 de angajati si 200 de medici care lucrau in regim full-time), insa cu toate acestea considera ca sarcina pe care o are in Romania este mult mai dificila.
“In America structura era creata, matura. Oamenii stiau ce aveau de facut. Nu a trebuit sa incep de la zero, sa fac toate procedurile. Ele existau deja si au fost implementate cu ani de zile inainte de venirea mea. Provocarea pe care o aveam aici era din punctul de vedere al mentalitatii de care ne izbim inca zi de zi. Dorinta mea este sa avem un anumit standard de la care sa nu facem abatere, iar acest standard nu era neaparat cel pe care colegii mei il impartaseau.”
Acum doi ani se intoarce in Romania pentru o scurta vizita si tot atunci primeste un telefon de la o firma de recrutare care cauta director operational pentru primul spital privat de pe piata locala, care urma sa se deschida in cateva luni. Experienta de cinci ani avuta in SUA il prezenta drept candidatul ideal.
“Nu am putut sa aduc sistemul din America in Romania, dar sunt inca interesat de ceea ce inseamna transformarea profunda a personalului medical care sa inteleaga latura umana a relationarii cu pacientul”, spune Catalin Popa. In apriliie 2005 Popa s-a alaturat echipei Euroclinic in pozitia de chief operations officer, iar in octombrie in cea de CEO, in primele trei luni ca interimar.
Spune ca reintoarcerea dupa atatia ani in tara l-a facut sa vada schimbari profunde in multe domenii, insa mai putin in cel sanitar.
“Sistemul medical nu l-am vazut schimbandu-se tot atat de mult. De fapt nici nu am incercat sa ma uit foarte mult atunci. Numai cand l-am privit prin prisma problemelor pe care le aveau parintii am inteles ca este un sistem care are nevoie de reforma. Este inca mult de lucru.” Problema vine dinauntru si nu din afara, este de parere seful Euroclinic.
“Sistemul sanitar inca este un sistem mult prea inchis, cu multe diviziuni pe dinauntru. Exista insa si o bariera in spatele careia se tine aceasta industrie si care este foarte bine protejata de niste interese. Daca valul de schimbare nu vine dinauntru o sa fie greu sa modificam ceva, sa patrundem in profunzime.”
Mediul privat a fost intotdeauna cel care a dat tonul schimbarii, iar in urmatorii ani se asteapta ca si fata sistemului sanitar de stat sa fie profund marcata de concurenta tot mai puternica venita din partea privatilor. Insa si la privati schimbarea mentalitatilor a fost dificila.
“Cea mai mare provocare a fost sa realizez ca veneam dintr-un alt sistem si cel pe care incercam sa-l aduc aici era neinteles. A trebuit sa iau ce am gasit aici, sa combin cu imaginea mea despre ceea ce trebuia sa fie si sa gasesc un compromis.”
In Romania, mentalitatile medicilor au inceput sa se transforme astfel ca ei realizeaza ca nu sunt decat o parte din serviciul pe care un spital sau o clinica il livreaza. Sunt angrenati intr-un mecanism in care sunt o veriga, alaturi de altii.
“Problema nu se pune daca esti sau nu medic. Nu o singura persoana conduce un spital. E vorba de o echipa. Medicina nu mai e cea de acum ceva timp cand numai medicul taia si spanzura. In momentul de fata esti foarte dependent, ca actul medical pe care il livrezi pacientului sa fie de buna calitate. Incepe cu medicul, cu infirmiera, cu punctele de receptie care sunt la fel de importante.”
Sarcina pe care o are acum este cu atat mai importanta cu cat urmeaza ca in acest an Euroclinic sa demareze proiectele de extindere la nivelul clinicilor private.
Rolul CEO-ului este acum de a crea o retea, cu Euroclinic in centru.
“Au fost momente grele, dar am considerat ca sarcina mea nu este completa si nu m-am gasit in situatia in care sa zic ‘asta a fost’. Vreau sa duc pana la capat sarcina, vreau sa stiu ca am facut ceva de care sa fiu mandru. Din acest punct de vedere mai am inca de lucru.”