Casa Herczeg
Casa Herczeg
Proiect/arh. Radu Mihailescu
Casa Herczeg este considerata una dintre cele mai frumoase case din tara. Argumentele sunt multiple, pornind de la calitatile arhitecturale, incarcatura emotionala pe care o emana ca obiect plastic, si terminand cu densitatea conceptuala care face din ea un exponent al rafinamentului in design.
Locuinta intoarce catre strada o fatada minimalista, ale carei virtuti sunt concentrate in acuratetea compozitiei si atentia acordata detaliilor: un raport elegant intre plin si gol, o fanta conturata de o singura linie care ascunde cutia de scrisori, grilajul din fata casei. Intrarea amplasata lateral evita orice amprenta de monumentalitate, ramanand ascunsa privirii care trece razant in lungul unui parapet – singurul element care conduce de la poarta catre casa. Frontal, o fereastra patrata recepteaza miscarea vizitatorului si o transmite in living, prin intermediul unui gol in cutia-dulap zidita intre locul de luat masa si circulatia spre bucatarie.
Pliat ca un origami dupa directiile unui traseu foarte bine controlat, spatiul reuseste, fara sa aiba multe delimitari transante, ramanand in majoritate fluid, sa separe functiunile, sa se divida in unitati majore, in enclave intime si in zone de trecere. Mereu deschis unei noi directii, personalitatea labirintica a spatiului te determina sa-l lecturezi la fiecare parcurgere intr-o alta succesiune. Prima imagine, oferita frontal intrarii, e un perete din piatra stransa vertical in chingile unei plase metalice.
Pe pietre se prelinge un fir de apa, de la arborele care locuieste la etaj, impreuna cu fiul domnului Herczeg.
Mai departe, in functie de directia aleasa, poti ajunge in living, in biblioteca, pe supanta sau in camera copilului – traseul poate avea o multitudine de variante.
Intre diviziunile spatiului exista insa corespondente neasteptate, cum este apa prelinsa de la pomul aflat la etaj in holul de la intrare sau imaginile captate din gradina si aduse, fara intermedierea camerelor de luat vederi, ci printr-o simpla suprapunere de ferestre, in raza celor care iau masa in living.
Living-ul demasca orientarea casei catre gradina din spate (de aproape aceeasi deschidere ca si latimea lotului) si e separat de aceasta cu membrana transparenta a unei fatade de sticla, inclinata la un unghi care mimeaza aplecarea arborilor. De aici te poti cufunda spre pivnita pe o scara de piatra insotita de hublouri care pun sub observatie universul microscopic de la firul ierbii. Accesul in pivnita e marcat de o usa grea, pivotanta; misterul se amplifica sub iluminatul scenografic, punctual care accentueaza stalpii imbracati in pluta – ca o continuare la antipozi a trunchiurilor din gradina.
Living-ul mai propune un traseu, de data asta catre supanta, orientat tot spre gradina, dar ascendent: rampa care merge in lungul inchiderii de sticla.
De sus, se citeste perfect geometria locului de stat, o gradena semicirculara scufundata fata de cota dining-ului, cuplata cu un semineu.
In spatele semineului, asternut pe sol, mult impins inauntrul gradinii, e dormitorul matrimonial, care se uita cu un ochi imens si rotund de fereastra la restul casei, pe dinafara, ca si cum insomnia l-ar sili sa priveasca buimac volumul principal, prin excelenta diurn. E singurul spatiu care functioneaza numai noaptea, pana cand in ochiul uimit patrunde lumina rasaritului.
Spartana, fara slabiciuni domestice care sa puna in pericol coerenta design-ului, casa expune insa un melanj de texturi care o fac sa para suficient de mobilata, de calda si de completa.
Prin exploatarea sensibilitatii tactile, fiecare suprafata e facuta sa fie atinsa si cercetata. Ea devine familiara fara greutate, chiar si atunci cand e vorba de materiale dure, ca fierul si piatra, sau relativ neconventionale, cum ar fi pluta.
Ceea ce surprinde, pe langa condensarea si distributia spatiului, este croiul casei in forme si texturi care-si pastreaza o puritate nealterata de aglomerari ulterioare, fie de mobila, fie de alte ustensile ale confortului cotidian.
Mobilitatea extraordinara a unghiurilor de perceptie e sursa impactului divers pe care casa il are asupra vizitatorilor, faptul ca fiecare este fascinat de o alta latura. Unii sunt uimiti de spatiul tentacular, impaturit in nenumarate pliuri care se cer desfacute pe rand. Altii, tulburati de bogatia texturilor care etaleaza o nuditate paradisiaca, sau intimidati de spectacolul unor ferestre, surprinzator decupate asupra exteriorului/orasului sau intoarse introspect asupra locuintei in sine.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
