Casa de vacanta ca accesoriu
Transhumanta secolului 21 se petrece saptamanal si nu mai presupune turme de oi, ci siruri interminabile de masini pe soselele catre munte sau mare, in functie de sezon. In ultima vreme insa, casa de vacanta pierde teren si vacantele platite par mai atractive si mai convenabile
Transhumanta secolului 21 se petrece saptamanal si nu mai presupune turme de oi, ci siruri interminabile de masini pe soselele catre munte sau mare, in functie de sezon. In ultima vreme insa, casa de vacanta pierde teren si vacantele platite par mai atractive si mai convenabile.
Pana nu de mult, o casa de vacanta, adica un loc al tau departe de lumea dezlantuita a faxurilor, claxoanelor si a vecinilor, parea o idee buna. Din comoditate, poate si din pricina conditiilor impuse la granita sau ca semn al statutului social, un refugiu proprietate personala parea mai atractiv decat calatoriile in strainatate. Acum insa casele de vacanta nu reusesc sa ridice prea multe sprancene interesate, iar cei care sunt deja proprietari le folosesc prea rar, asa ca prefera sa le vanda sau sa le inchirieze. Iar cei cu adevarat bogati nu numai ca isi petrec vacantele in tari exotice, dar isi iau si o casa in strainatate. Cine va castiga totusi in “razboiul” dintre casa de vacanta si agentia de turism?
O casa de vacanta are avantajele ei. Sociologii spun ca poate avea chiar o functie terapeutica pentru familie, mai ales pentru cei cu putin timp liber. E un loc unde se poate reuni oricand tot “clanul” sau toata gasca de prieteni si poate din acest motiv obiceiul casei de vacanta e mai raspandit in tarile latine (mai familiste) decat in Germania, de pilda. In plus, o casa de vacanta raspunde nevoii de relaxare in aer liber, pe care studiile si numarul mare de colegi stresati arata ca tot mai multi oameni o resimt.
De pilda, Adela S., proprietara a unui magazin bucurestean de decoratiuni, e o adepta a ideii, fiind foarte legata de conacul familiei de la Stefanesti (Arges), “Snagovul Pitestiului”, unde locuiesc si bunicii sai. E un loc linistit, unde se reuneste toata familia, cu unchi, matusi, cumnati si nasi, care se implica toti in treburile “casnice”, inclusiv in ingrijirea viei. Adela se simte bine, pentru ca e vorba de istoria familiei, dar recunoaste ca acel loc e si o povara uneori, “pentru ca e greu sa muncesti la Bucuresti si sa cheltuiesti cat ai clipi acolo”. Intelegi numai cand adauga suma deja investita in refacerea domeniului: in jur de 100.000 de euro. Totusi vanzarea locului nici nu intra in discutie, din motive sentimentale.
Functia “terapeutica” nu se aplica insa in toate cazurile. Din cunostintele Adelei, multi au case in afara Bucurestiului, dar ajung sa le viziteze ca pe niste obiective turistice, cam de trei ori pe an. Sociologul Camelia Beciu confirma aceasta tendinta de a folosi casa de vacanta ca pe un accesoriu accidental, la unii doar ca un fel de confirmare a statutului social. Asadar, consecintele pot fi duale: “Pe de o parte, poate fi relaxant sa stii ca poti avea oricand o vacanta fara surprize neplacute, dar pe de alta parte poti sa devii sedentar, fenomen constatat deja in tarile europene”, adauga Beciu.
Ana P., economist, mama a doi copii majori, spune ca o casa de vacanta poate fi o varianta buna doar pentru familiile mari, ai caror membri o pot folosi pe rand. Spune chiar ca resimte un oarecare regret cand se gandeste la apartamentul de la Predeal, care i-a redus semnificativ calatoriile in strainatate. Si cu siguranta nu e singura. Cererea pentru case de vacanta e intr-adevar foarte mica, iar Irina Albu, residential broker la agentia imobiliara Colliers, spune ca in 5 ani a avut un singur client care si-a dorit o casa de vacanta, in timp ce majoritatea prefera sa inchirieze sau sa vanda proprietatile din tara.
Si arhitectul Radu Boros observa o scadere a cererii pentru case de acest tip, in favoarea construirii de resedinte permanente. Fenomenul poate fi o intamplare, dar la francezi locuinta secundara sau “a doua locuinta principala” a detronat deja casa de vacanta. A avea o casa la mare sau la munte tinea de mult timp de traditie si de cultura si era ceva normal pentru poporul care a inventat “la joie de vivre”.
Acum insa multi francezi prefera sa stea cu chirie in oras si sa aiba a doua locuinta “la tara”. Aceasta ar fi locuinta secundara, iar proprietarii ar fi ceea ce sociologul Martyne Perrot numeste “rezidenti alternanti”, persoane care isi impart viata (nu numai vacanta) in doua locuri. Dincolo de partea materiala, avantajul este ca nu mai trebuie sa faca o alegere si au mai multe optiuni la dispozitie, cand vine vorba de locuit. La fel cum simt nevoia sa aiba cate un televizor in fiecare camera sau cate o masina pentru fiecare membru al familiei.
In aceeasi logica, unii vor sa aiba cel putin doua variante in pragul unei vacante, din care sa aleaga in functie de dispozitie. De exemplu, Irene Z. isi imparte variantele foarte precis, fiecare cu avantajul sau: “Un locsor la munte e bine-venit, pentru ca o calatorie e super, dar de multe ori nu iti da ocazia sa te odihnesti”.
Cei care nici nu se gandesc la o casa de vacanta acuza fie lipsa de timp, fie pasiunea pentru calatorii. Ioana L., consultant PR, se incadreaza in categoria “cu rucsacul prin lume” cand e vorba de vacante, iar weekend-urile si le rezerva fie pentru munca, fie pentru odihna.
O casa unde sa mearga doar in concediu i se pare deocamdata un lucru nerentabil si plictisitor. Pana atunci Ioana prefera calatoriile in strainatate, pentru ca invata mereu altceva si-si face prieteni noi. Printre destinatiile preferate se numara Budapesta, Istanbul, Praga, Barcelona si Paris.
Un defect important al “casei departe de casa” ar fi ca nu te asteapta mereu prietenoasa si cu portile deschise. Proprietarii enumera probleme foarte concrete, incepand de la incalzire, pana la vecini megalomani care iti fura din priveliste. Rezolvarea (un administrator permanent sau vizite foarte dese) e prea costisitoare. Oamenii au realizat treptat aceste probleme si, ca dovada, arhitectii observa o evolutie in tipul de case pe care le solicita clientii lor.
Daca la inceput, prin ”95, clientii voiau sa isi construiasca adevarate palate, intre timp entuziasmul a trecut si lumea a realizat ca o casa la munte cu doua etaje si 10 dormitoare nu e o investitie rentabila si nici din punct de vedere estetic nu e in regula, spune arhitectul Radu Boros.
Asa ca acum firma sa construieste mai degraba case modeste ca dimensiuni, dar comode, cu strictul necesar si cu un aspect placut. Si in Franta tendinta este de a crea o locuinta traditionala ca design, dar cu multe dotari high-tech in interior, ceea ce specialistii numesc casa “neotraditionalista”.
Daca ii mai dam o sansa casei de vacanta, aflam de la arhitecti cum ar trebui sa fie ea intr-o lume ideala. In viziunea aceluiasi specialist, ea ar trebui sa aiba dimensiuni “normale” pentru a fi usor si ieftin de intretinut (70 mp sunt suficienti), sa fie facuta cu materiale potrivite zonei (in nici un caz “betoane”), sa fie la o distanta rezonabila de locuinta principala si intr-o zona cu utilitati (apa, drum, canalizare).
“Degeaba am o casa la Cuca Macaii daca pana acolo raman fara masina, din cauza soselei”, adauga Boros. Si nu in ultimul rand, casa ar trebui sa fie intr-un loc care sa-ti ofere optiuni de petrecere a timpului liber. El marturiseste ca si-ar face o casa in centrul tarii, de unde sa poata pleca oriunde. Altfel spus, si casa de vacanta ramane doar un loc de unde plecam…
Si nu intamplator, pentru ca lumea pare acum sa fuga de o casa de vacanta decat spre o casa de acest fel. De altfel, se presupune ca, in timp, multe dintre aceste case se vor transforma in afaceri, mai precis in pensiuni agroturistice, fapt observat deja de arhitecti in multe zone, inclusiv Valea Prahovei.
iulia.stancu@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
