Casa cu aripa si colt agresiv

Proiect/arh. Horia Reit

Arhitectul in varsta de 38 de ani, absolvent al UAUIM in 1991, este autorul a numeroase proiecte de arhitectura sau restaurare ale unor resedinte din Brasov, Sinaia, Snagov si Bucuresti. Pe langa acestea, putem aminti de motelul de la Murighiol, din Delta Dunarii,
de hotelul si centrul de pregatire de la Rucar, ambele realizate in 2003, sau de ansamblul de locuinte individuale de la Mogosoaia.
In “zona rezidentiala” Baneasa, pe un lot de 1.200 mp, a fost inaltata o casa cu aripa si colt agresiv. Aripa e a acoperisului sprijinit pe un stalp metalic cu patru brate, iar coltul agresiv e al living-ului. Ele intra in dialog si elanseaza casa. Acesta a fost conceptul initial
al vilei, caruia i se adauga cel de “neingradire” in ceea ce priveste formele, culorile, materialele si imbinarile, dar si in felul in care spatiul este utilizat functional si volumetric pe o retea rectangulara.
Larg cat casa si inalt cat cele doua niveluri, living-ul e astfel construit incat sa comunice cit mai larg, prin usa glisanta de sticla, cu generoasa gradina cu mult gazon si pomi diversi. Culorile, materialele si texturile il fragmenteaza in zone diferite: unele cu temperatura mai ridicata, in intimitatea caminului de langa peretele liliachiu; la acelasi nivel, zona de conversatie cu fotolii si canapea, langa peretele din piatra nefinisata de Dobrogea.
Cateva trepte mai sus, trecand pe langa un perete in stucco venezian gri, e locul de luat masa, intr-un ambient galben-pai, separat de bucatarie prin usi glisante mate cu patratele clare.
Obiectul cel mai important al acestui spatiu este scara cu structura metalica, placata cu frasin. I-a fost extins podestrul pana ce a rezultat o pasarela potrivita pentru auditii, lectura si odihna prelungita pe cele doua scaune, design Marcel Breuer, respectiv Le Corbusier.
La exterior se “citeste” aceeasi diversitate de materiale, texturi, culori si linii: corpul central din piatra galbuie de la Slava Cercheza, cu fereastra ingusta pe doua niveluri, se termina cu “aripa” a carei sarpanta intoarsa e protejata de sorturi de cupru, coltul agresiv, nefunctional, gri, ascunde accesul spre gradina, in timp ce copertina, rosie la interior, protejeaza usa cu casetoane turcoaz si monograma de cupru lucrata de mana de giuvaergiu.
De la acest nivel intermediar, diurn sau crepuscular, scara duce catre cel nocturn al dormitorului matrimonial, rosu stucat, cu budoar amenajat deasupra baii, iluminat de fereastra din acoperis. Este si nivelul terasei de sub “aripa”, de unde poti admira intreaga gradina si vecinatatile nu prea ofertante. Se poate ajunge si mai sus, intr-un alt dormitor-junior, creat de jocul descendent al pantelor acoperisului.
Jocul liniilor acoperisului difera in functie de locul din care il privesti: linii drepte si descendente ce converg spre interior si, undeva,
o minicupola-luminator.
Cu rol functional, de aerisire si luminare, ea asigura un fel de axa continua intre interior si exterior, intre jos si sus, iar cand celelalte surse de lumina sunt obturate, defineste aproape teatral scara si vibreaza suprafata peretelui din piatra.
Finisajele au fost tratate cu atentie, incercandu-se o conciliere cat mai adecvata intre materiale diferite, in stare naturala: piatra, lemn, fier, sticla, chiar daca nu e evident intotdeauna. Ramane totusi o casa indrazneata, cu personalitate, si mai ales diferita, atat prin infatisare, cat si prin multul spatiu verde, de casele din jur carora le lipsesc putine etaje pentru a fi “blocuri”.

Cultură