Ceasuri & Bijuterii /Turism
Carusel de Bruxelles
Am inceput, surprinzator poate, cu Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM-ul). Trebuie sa precizez ca a fost un tur atipic al orasului Bruxelles.
Am inceput, surprinzator poate, cu Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM-ul). Trebuie sa precizez ca a fost un tur atipic al orasului Bruxelles. Nu am cautat Manneken Pis sau cladirile moderne din cadrul Parlamentului European, adica obiectivele “traditionale”, desi turul orasului in autobuzul special tip double-decker (ca in Londra) era tentant.
Am preferat un tur ca un carusel cu muzee atipice, parcuri, biserici, increngaturi de stradute si piete. MIM-ul, de exemplu, e o cladire Art Nouveau, un fost magazin de lux (Old England), dar eu l-as descrie ca pe o cutie veche de bijuterii. Decoratiunile din exterior sunt uimitoare (vezi turnuletul din lateral, terminat cu un fel
de colivie), dar interiorul e la fel de pretios: muzeul are cele mai vechi instrumente muzicale din lume. La intrare am primit niste casti, in care am avut surpriza sa aud muzica, nu explicatii. Asta pentru ca imediat cum pasesti in fata unui instrument auzi sunetul facut de acesta, datorita unui sistem cu infrarosii. MIM are 1.500 de instrumente din toata lumea, unele rare, altele ciudate, altele familiare, dar cu nenumarate variante. De la clopotei la un sistem din pietre chinezesti, un fel de fluiere sub forma de serpi, sisteme de inregistrare, plus un atelier de facut viori. E ca o calatorie in lumea imaginatiei muzicale, pe care o poti face dupa ritmul propriu, fara ghid, citind explicatiile de pe placute. Sau poti incerca sa faci un tur in pas alergator prin fata exponatelor (just for fun), caz in care istoria muzicii va parea o comutare rapida printre sute de posturi de radio.
La ultimul etaj e un bistro elegant, unde daca tot ajungi poti admira, cu putin curaj, nu doar privelistea incredibila a orasului, ci si tagliatelle-le din farfuria clientilor. Sa mai spun ca, seara, “cutia muzicala” care e cladirea muzeului devenea un imens pom de Craciun, fiind luminata de sus pana jos?
Art Nouveau (pentru ca tot am deschis capitolul) e un stil care te invata sa traiesti frumos, acordand mare atentie detaliilor: un capat de balustrada e o floare stilizata, o fatada devine o sculptura. Bruxelles e orasul prin excelenta al acestui stil. Cel mai bun exemplu e casa arhitectului Victor Horta, considerat de multi a fi cel care a introdus stilul Art Nouveau in arhitectura (pana atunci limitat la artele decorative). Arhitectul, inspirat de arta impresionistilor si pointilistilor, a avut ideea de a lucra si in fier si sticla. El e autorul Muzeului Benzilor Desenate din Bruxelles si al altor patru cladiri desemnate Patrimoniu Unesco: hotelurile Tassel, Solvay si Van Eetvelde si al propriei case, acum muzeu. Aici intri ca intr-un univers paralel (dintr-un discret cartier rezidential), cu mochete moi, parchet scartaitor, oglinzi care iti dau senzatia infinitului, multa lumina si o mobila incredibila. Piesele sunt in mare parte tot creatia lui, casa fiind gandita de Horta la sfarsitul secolului XIX pentru familia sa. Asa se explica amplasarea convenabila a dormitorului alaturi de micul salon al sotiei sau a camerei de oaspeti de la ultimul etaj alaturi de o mica sera.
Oricat as insista pe amanunte ingenioase ca sistemul de toaleta rotativa din peretele dormitorului sau detalii decorative (tapetul de inspiratie japoneza, nenumaratele motive vegetale care decoreaza tot, de la scari la calorifer), atmosfera e indescriptibila.
Cu gandul la acest stil, as putea sa extind definitia la tot orasul: Bruxelles te invata sa traiesti frumos. Cu atatea vitrine, ciocolaterii, catedrale si carusele (de multe ori invecinate) nici nu exista alternativa.
Aproape fiecare seara s-a incheiat cu o vizita in Piata Centrala, pentru ca nu ne lasa inima sa o ocolim.
Grand Place e piata veche tipic europeana, in care dau o multime de stradute comerciale. De jur imprejur, la parterul unor cladiri care adaposteau pe vremuri bresle stau astazi cafenele-terase pline chiar si la 0 grade.
Primaria, cea mai mare cladire din piata, a fost initial construita acum 6 secole si, in ciuda vicisitudinilor, a renascut de mai multe ori din cenusa, tinandu-se inca dreapta in stilul ei gotic flamboaiant.
Ba chiar “suporta” toata atentia turistilor si intra in joc, devenind, de exemplu, ecran pentru jocurile de lumini din preajma Craciunului. Ce poate fi mai frumos decat silueta unui Mos Craciun care trece in sanie peste decoratiunile cladirii (cu ajutorul unui reflector) sau decat arhanghelul din crestetul Primariei care se proiecta datorita laserelor direct pe un nor (de data asta un efect special neintentionat)? Asa arata spectacolul de muzica electronica si lumini organizat cu ocazia Sarbatorilor-Les Nuits Electrabel.
Piata a fost presarata cu niste instalatii ciudate care serveau si ca banci pentru spectatori, si ca difuzoare si instalatii de lumini – un fel de padure de tuburi luminoase care prindeau viata la ora 7.
Iar ca “nebunia” sa fie completa, din cand in cand, nu se stie de unde, aparea cate un val de baloane de sapun.
Greu de crezut ca in urma cu 600 de ani pe aici nu erau decat niste cocioabe, iar orasul doar aspira la titlul de capitala a ducatului de Brabant. Primaria a trebuit restaurata complet in secolul XIX, iar statuile care ii decorau fatada au fost inlocuite cu unele noi, sub forma a peste 200 de duci si ducese.
Oricat de romantic, Bruxelles isi da pe fata importanta si caracterul de capitala europeana: chiar si in mijlocul celei mai frumoase seri de sambata intalneam prin piata animata de muzica si lumini mai multe “costume” la patru ace care veneau de la sau mergeau catre o intalnire importanta, iar pe strazi trec frecvent coloane oficiale (insa mult mai mici decat la noi).
In plus, ziua, cerul e incontinuu brazdat de avioane. Nu cred ca am mai vazut sau auzit in alta parte atatea avioane, incat ai senzatia ca ai nimerit pe un aeroport. In schimb, celebrul Parlament European pare un accident arhitectural, departe de centrul “real” al orasului, in apropierea unui parculet dezolant.
Mult mai impunator e Palatul Justitiei, din Place Poelaert, cu statuile sale uriase din interior, cu aerul de templu grecesc si raceala (la propriu) holurilor.
Asa cum spunea un prieten, pare facut anume ca sa ai senzatia micimii tale (a fost cea mai mare constructie din Europa pana la aparitia Casei Poporului din Bucuresti).
Premiul pentru cel mai frumos cartier l-ar putea primi Sablon, un mic oras in oras, destul de departe de agitatia centrului si foarte cochet. Aici se afla catedrala cu acelasi nume, dar si Place du Petit Sablon, o gradina publica inconjurata de 48 de statuete de bronz urcate pe tot atatia piloni, astfel incat par o armata de paznici (de fapt sunt reprezentanti ai breslelor orasului).
Inauntru, alte statui, ale unor renascentisti, vegheaza o fantana, ca intr-o conferinta secreta. Cand am fost acolo nu aflasem ca parcul se afla pe locul fostului cimitir al bisericii… Cine ar fi crezut ca Bruxelles are un astfel de simt al umorului?
Ceasuri & Bijuterii /Turism
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
