Carti de vizita - exponate de muzeu

O bucata de carton cu un nume si un numar de telefon este (probabil) cea mai simpla descriere a unei carti de vizita. Sunt, insa, si exceptii: compania Roy”s Roofing & Spouting of Reading beneficiaza de modelul “gold” – o carte de vizita din aur cu holograma stralucitoare.

In Muzeul International al Cartilor de Vizita din Erdenheim (Philadelphia) cartile de vizita nu se mai inghesuie intre paginile vreunei agende. Cele care au atins rangul de obiecte de arta sunt asezate pe categorii in standuri speciale. Analizand exponatele, cartonasul dreptunghiular pare sa se fi demodat. Cei de la firma Salem China Co. au ales, spre exemplu, o farfuriuta (ca pentru cestile de cafea) cu o rata pictata in centru, numele companiei fiind gravat pe partea inferioara a obiectului. Iar inventivitatea departamentelor de marketing (cel putin cand este vorba de carti de vizita) pare sa nu se opreasca aici.

Floss-cardul a fost “inventat” de un dentist: o placuta din plastic care are atasata o mostra de ata dentara. O companie producatoare de sticla poate utiliza carti de vizita transparente, iar un magazin destinat adultilor – unele cu prezervativ inclus.

In majoritatea cazurilor, inghesuim cartile de vizita primite prin buzunare, uneori le aruncam direct la cos. Insa Ken Erdman, cel care a infiintat muzeul inedit, a colectionat peste 1.500 de exemplare si le-a ridicat la statutul de arta. Erdman considera ca banalele cartonase sunt cele mai eficiente mijloace de marketing, dar, din pacate, sunt prea putin exploatate.

Colectionarii de carti de vizita sustin ca mai bine de 90% dintre cartile de vizita produse anual folosesc combinatia de alb si negru, avand ca suport hartia. In micutul muzeu din Philadelphia sunt expuse carti de vizita realizate pe o gama variata de suporturi: de la sticla, piele, portelan, exemplare sub forma de mousepad, carti de vizita-fotografii sau carti de vizita-cameleon din material termosensibil.

Desi pare un punct de atractie pentru amatorii de excentricitati, initiatorul proiectului si-a luat treaba in serios dorind ca muzeul sau sa fie un punct de reper si sursa de inspiratie pentru studenti sau pentru firmele de marketing.

“Cartile de vizita sunt ca o strangere de mana”, spune Erdman. “Important este cat de tare impresioneaza. O carte de vizita este cu adevarat exceptionala atunci cand cel care o primeste intreaba: “Chiar pot s-o pastrez?”

In holul muzeului din Philadelphia sunt cateva exponate pe care Erdman le apreciaza in mod deosebit. Cartea de vizita a unui jurnalist finlandez, Tuula Helariulta, realizata chiar din prima pagina a cotidianului, este impaturita astfel incat sa “ascunda” numele posesorului, pe cand cea a lui Murry Raphel, un scriitor din Atlantic City, este ingenios decupata si impaturita, astfel incat in momentul in care o deschizi se reliefeaza (ca in cartile de povesti pentru copii) o masina de scris. Pe urmatoarea “pagina” a cartii de vizita se gaseste explicatia posesorului: “I am the type writer”.

Pe langa valoarea pur utilitara a exponatelor din muzeu, unele sunt chiar insufletite cu povesti de viata. Cea mai veche carte de vizita colectionata de Erdman dateaza din anul 1850, un cartonas trimis unei domnisoare, in mod sigur impreuna cu un buchet de flori.

In cazul in care coltul era impaturit in interior se transmiteau condoleante celui care primea cartea de vizita, pe cand daca hartia era impaturita spre exterior semnifica o invitatie in oras. Ajutat de asistenta sa, Jennifer McNulty, Erdman a sortat timp de aproape un an cele peste 1.500 de carti de vizita pentru a le expune pe categorii. Criteriul de sortare a fost foarte drastic: cele care nu atrageau atentia in primele 4 secunde ajungeau direct in cosul de gunoi.

Astfel incat numai exemplarele cu adevarat valoroase au apucat deschiderea muzeului din anul 1995.

Cultură