Care este povestea designerului care a pus în scenă Pădurea Spânzuraților de centenar iar acum reinventează covoarele transilvănene și ceramica veche cu propriul business?

Reinterpretarea tradițiilor, fie că este vorba de artă sau de gastronomie, pare a fi punctul de start al multor proiecte din ultimii ani, dar tocmai această abundență face dificilă reperarea inițiativelor cu adevărat interesante. Cosmin Florea și proiectul său Cosmiq, prin care revizitează covoare transilvănene și ceramică veche, ies însă în evidență, nu prin încărcătura pieselor, ci printr-o armonie a liniilor care parcă te transpune în alte lumi.

Designul nu a fost o întâmplare pentru Cosmin Florea, ci un drum urmărit încă din liceu.

„Am fost într-un liceu cu profilul de arhitectură și design. Acolo am avut un profesor absolut minunat, mare admirator al curentului Bauhaus (abordare a designului prin care producția de masă a fost îmbinată cu o viziune artistică, fără ca obiectele care se înscriu în acest curent să-și piardă funcționalitatea – n. red.), care acum mă obsedează și pe mine. Cred că el a plantat sămânța asta în mine, care în timp a prins contur și acum a dat roade“, spune Cosmin Florea, care din 2019 își împarte munca între București și Bruxelles.

În anii de după liceu, el s-a format ca scenograf, meserie care îi permite să-și pună la un loc pasiunea pentru arhitectură, design și modă.

„Colaborez de aproape 10 ani cu regizorul Radu Afrim, cu care străbat țara pentru diverse proiecte de teatru.“

Una dintre colaborările dintre Afrim și Cosmin Florea a fost scenografia pentru Pădurea Spânzuraților, piesă jucată pentru prima dată în 2018, an de centenar pentru România, și care de atunci se desfășoară cu casa închisă.

Spectacolul imaginat de Radu Afrim și pus în scenă de Cosmin Florea este tot o reinterpretare, una dintre cele mai reușite, a unei opere majore a literaturii române în care regizorul pornește de la premisa că romanul lui Rebreanu nu este un roman de război, ci unul psihologic.

Departe de orice formă de naționalism, spectacolul provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și cea a istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare, prin care evenimentele unei lumi sfârtecate de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim, conform prezentării piesei de pe site-ul Teatrului Național București.

„Nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem… S-ar putea să fie ambițios, riscant, kitschos, greșit, dar aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci, deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări: ce ați făcut în 100 de ani, cine eram noi la vârsta voastră, ce am făcut…“, spunea Radu Afrim.

Pornind de la acest deziderat regizoral, Cosmin Florea, scenograful, a utilizat întreaga suprafață a uriașei scene a sălii mari și a creat un spațiu de joc de o rară spectaculozitate, în acord cu viziunea regizorală.

Această abilitate de a reinterpreta ceva clasic într-o notă atât de personală încât ridică săli în picioare i-a permis lui Cosmin Florea să lanseze un alt proiect, Cosmiq, un spațiu creativ în care designerul regândește, pentru moment, două produse: covoarele tradiționale și ceramica.

Cosmin Florea, designer: „Modelele disponibile comprimă vizual sensibilitatea mea pentru viața simplă de la sat, naturile statice și frumusețea corpului uman. De obicei, covoarele tradiționale sunt foarte încărcate, însă eu mi-am dorit exact opusul. Lucrând la ele, simt că mi-au adus liniște interioară și bucurie. Și cumva dacă toate acestea pot fi resimțite și de alți oameni, simt că am reușit să transmit puțin din emoția întâlnirii mele cu natura.“

„Totul a pornit acum câțiva ani, într-o vacanță în satele din Transilvania. Acolo am descoperit ceramica de Saschiz, în a cărei simplitate m-am regăsit foarte mult. A urmat apoi un proces îndelung de documentare prin albume vechi, muzee etc. Așa am ajuns să descopăr și vechile metode de realizare a covoarelor.“

Cosmin Florea spune că prin prima sa colecție și-a dorit să reinterpreteze într-o notă minimalistă covoarele tradiționale românești, având la bază picturile și desenele sale. „Modelele disponibile comprimă vizual sensibilitatea mea pentru viața simplă de la sat, naturile statice și frumusețea corpului uman. De obicei, covoarele tradiționale sunt foarte încărcate, însă eu mi-am dorit exact opusul.“

Fiecare covor este realizat manual, din lână colectată local, într-un atelier din Oltenia, printr-o tehnică străveche numită „scoarță“, inclusă în Patrimoniul UNESCO. Pentru cea mai mică dimensiune, de doi metri pătrați, se lucrează zilnic timp de aproape o lună.

Scoarțele, covoare tradiționale românești și moldovenești, au intrat în patrimoniul intangibil al UNESCO în 2016. Aceste covoare, expuse mai ales pe zidurile caselor, făceau uneori parte din zestrea fetelor de măritat, varietatea tehnicilor permițând uneori chiar identificarea zonei din care provenea un anumit țesător.

Mai mut, cum tehnica de realizare a unor astfel de covoare se transmitea din mamă-n fiică și era de obicei o activitate de grup, scoarțele deveneau agregatoare de comunități și oglinda creativității acestora.

În timp ce covoarele lui Cosmin Florea sunt țesute într-un atelier din Oltenia, ceramica este realizată personal în Bruxelles.

„De aproape doi ani locuiesc între București și Bruxelles, iar ceramica am decis să o realizez în atelierul din Belgia. Inițial, am avut ca inspirație vechea ceramică din Transilvania, însă în timpul lucrului mi-am dat seama că îmi doresc să mă exprim mai liber și am abordat o direcție sculpturală/organică, inspirată de natură și de perioada anilor ’50-’60 din arhitectură și design.“

Artistul spune că toate aceste piese reprezintă pentru el transpunerea naturii în câteva elemente de bază: simplitate, frumos și simbioză.

„Lucrând la ele, simt că mi-au adus liniște interioară și bucurie. Și cumva dacă toate acestea pot fi resimțite și de alți oameni, simt că am reușit să transmit puțin din emoția întâlnirii mele cu natura.“

O parte din piesele realizate de Cosmin Florea vor fi prezente în cadrul expoziției Daydreaming, realizată de galeria Epretext din Timișoara, iar vasul Thesium (pagina alăturată – n. red.) va fi expus la Paris Design Week în urma unei selecții internaționale.

Mai departe, trecând prin această perioadă de pandemie, Florea spune că proiectele viitoare nu vor experimenta o schimbare stilistică, fragilitatea și claritatea liniilor care i-au caracterizat munca până acum urmând a fi ghizi în continuare.

Ceva se va schimba totuși.

„Pentru mine a fost o perioadă benefică. Cred că această conștientizare a fragilității noastre m-a ajutat să mă focusez pe lucrurile cu adevărat importante și am avut mai mult timp să experimentez. Creativ, nu cred că voi aborda diferit lucrurile, doar voi încerca să fiu mai atent cum îmi gestionez timpul și proiectele.“

Cultură