Care este povestea Casei Schiulești din județul Prahova, pe care familia Rizea a deschis-o în iunie 2020: Este un loc plin de energie pozitivă, un loc din care copiii turiștilor nu vor să mai plece

Când pandemia și-a arătat colții, în momentele de maximă intensitate, unii au învățat să facă pâine de casă și banana bread. Alții și-au făcut ordine în viață sau în task-uri, au făcut inventare. Alții s-au întors la pasiunile de mult uitate prin sertare. Dorina Rizea a amenajat o casă în localitatea Schiulești din județul Prahova și a făcut din asta proiectul ei de pandemie. S-a izolat cu toată familia acolo și după luni întregi de dereticat și trebăluit a rezultat Casa Schiulești, un proiect turistic ca o oază de liniște.

Casa Schiulești este poziționată undeva spre capătul satului cu același nume, de unde începe muntele. Este casa părinților soțului Dorinei Rizea și poartă în spate o istorie de aproximativ 55 de ani. După ce proprietarii nu au mai fost, familia a lăsat imobilul exact așa cum era, însă Dorina nu putea să se abțină de la a-și imagina ce minunat ar putea să fie totul și câtă liniște ar putea aduce locul unor oameni care, poate, nu au avut norocul de a avea o casă la țară și de a se bucura de natură în desăvârșirea ei. Mai ales că din grădină se vede și se aude cristalin cum își croiește drum râul Crasna.

„Era locul meu preferat pentru citit și dormit, în livadă, cu sunetul râului pe fundal. Casa Schiulești a fost proiectul meu 100%. Nimeni din familie nu a crezut că dintr-o gospodărie țărănească obișnuită poți face o atracție turistică, ba chiar m-au și descurajat puțin. Însă soțul meu a fost mulțumit să întreținem casa, care începuse să se degradeze“, povestește Dorina Rizea.

Casa a fost construită chiar de socrii ei, care au cărat până și piatra necesară pentru imobil, grajd și caldarâm, cu ajutorul unei căruțe cu boi. Este o casă de munte, cu structură de lemn, care se încălzește foarte ușor, sobele de teracotă folosite astăzi fiind chiar cele originale, perfect funcționale.

Livada cu cireși, vișini, meri și peri este principalul „furnizor“ de produse naturale, bio de la început până la sfârșit, pentru că pe acolo nu au trecut niciodată produse chimice. Dorina Rizea își amintește că soacra ei culegea cu mâna gândacii de pe cartofi, un obicei pe care puțini tineri agricultori de astăzi îl mai cunosc.

„Este un loc plin de energie pozitivă, un loc din care copiii turiștilor nu vor să mai plece. Avem chiar o poveste drăguță cu copilul unor turiști care au venit deja de trei ori într-un an la noi.“ Copilul avusese în București un accident și își fracturase mâna. Părinții, dornici să-l scoată din starea de supărare, l-au întrebat ce își dorește, iar răspunsul lui a fost: „Să mergem la Schiulești!“ Pentru că locul era deja închiriat, l-au adus chiar și numai pentru o zi să se plimbe prin sat.

În recondiționarea casei, Dorina Rizea a încercat să păstreze absolut tot ce a fost posibil, cu foarte puține înlocuiri și schimbări. A trebuit însă să accepte că unele lucruri nu puteau fi conservate întocmai. De pildă, pe tavanul casei erau trandafiri în colțuri, făcuți cu rolul, un instrument asemănător trafaletelui, care are un model impregnat în el. Dorina a vrut să reproducă modelul, însă a fost imposibil să găsească pe cineva care să mai facă așa ceva în zilele noastre, chiar dacă a căutat și în satele învecinate, și la o mănăstire din apropiere. A renunțat în cele din urmă și a pictat ea însăși câțiva trandafiri în unele locuri din casă.

„Stâlpii din lemn, portițele sunt încă cele originale. Am încercat să folosim tot ce am putut, dar să aducem și confortul fără de care este greu să te simți bine: o bucătărie utilată cu tot ce ai nevoie și o baie modernă.“

Casa Schiulești are două dormitoare cu pat matrimonial, o cameră cu canapea extensibilă, două terase, o baie, o bucătărie interioară și una exterioară, o încăpere special destinată perioadelor în care vremea nu este neapărat prielnică pentru stat în aer liber, dotată cu încălzitor de terasă și două locuri pentru luat masa, dar și un loc de relaxare amenajat în spatele grădinii, cu șezlonguri, masă și băncuțe.

„Cât am investit? Este greu de spus. Nu am ținut o evidență. Am pornit de la ideea de a cheltui cât mai puțin, dar în fiecare moment mai apărea ceva nou. Am fost norocoși să avem niște oameni foarte serioși cu care să lucrăm și care au făcut totul posibil.“

Oficial, Casa Schiulești și-a deschis porțile în iunie 2020 și din acel moment a fost închiriată aproape în permanență, majoritar de români, dar nici străinii nu au lipsit. Ba chiar, spune Dorina Rizea, ei au părut să aprecieze proiectul chiar mai mult decât românii.

Pensiunea se închiriază integral, cu grădina, livada și tot ce mai este în jurul casei. Cei care se ocupă de administrare locuiesc alături, pentru a putea rezolva rapid orice solicitare, însă asta nu înseamnă că se face rabat de la intimitate și liniște. Prețul de închiriere pentru toată Casa Schiulești depinde de perioadă. În general, este de 300 de lei pe noapte în cursul săptămânii și de 400 de lei pe noapte în weekend, iar în perioadele de vârf ajunge chiar la 350 de lei în timpul săptămânii și la 450 de lei în weekend.

„Și în acest an stăm bine cu rezervările, luna iulie a fost închiriată încă din ianuarie. Este clar că pandemia ne-a ajutat în această perioadă, în care noi toți am stat mai mult în țară și, practic, am redescoperit România. Sperăm să fie la fel în continuare.“

Pentru turiștii care sunt fani ai drumețiilor, e bine de știut că proiectul Casa Schiulești se află la nu mai mult de 150 de metri de drumul către munte și către Mănăstirea Crasna, un loc de suflet al Dorinei Rizea, unde ea și soțul ei au făcut cununia religioasă, într-o mică biserică veche. De altfel, seara, când nu mai sunt turiști prin zonă, ea obișnuiește să meargă acolo pentru o porție binemeritată de liniște.

„Slănic Prahova este la patru kilometri de noi.“ Există un drum de la intrarea în sat spre Slănic, iar salina de acolo este un loc care nu trebuie ratat. Vara, și băile sunt deschise. „De asemenea, Casa memorială Nicolae Iorga din Văleni este tot un loc interesant de văzut, iar Cheia și Muntele Roșu sunt la 18 kilometri de noi.“

Barajul de la Măneciu, centrul de echitație din Slănic Prahova și chiar Brașovul sunt alte locuri de bifat pentru cine ajunge în Schiulești. Nici gurmanzii nu sunt lăsați de izbeliște.

„Pe cei care doresc să cumpere produse din zonă – lapte, ouă, brânză – îi îndrumăm către localnici“, spune Dorina Rizea.

Acum, că visul ei a devenit realitate și casa în care nimeni nu vedea altceva decât o gospodărie tradițională a devenit un adevărat proiect turistic, Dorina Rizea spune că ea tot timpul are un proiect în lucru.

În acest moment, este vorba despre o extindere a Casei Schiulești, dar nu e loc de grabă. Totul se face cu pași mici, până când planurile vor fi conturate așa cum trebuie.

Călătorii