Capul la borcan

“Black Hawk Down” avea un scop. “Salvati soldatul Ryan” la fel. Chiar si despre “Three Kings” (“Regii desertului”) putem spune acelasi lucru. Despre “Jarhead” (“Puscasi marini”), nu. Si asta e un lucru foarte destept.

“Cand mama ma-sii o sa omoram si noi pe cineva?”, intreaba unul din personajele filmului spre final. E o intrebare tare ciudata intr-un film de razboi, nu-i asa? Dar razboiul dus de puscasii marini nu este unul obisnuit, ci unul postmodern (eticheta primita de operatiunea “Furtuna in Desert”), un razboi in care curajul si frica, durerea si frustrarea sunt inlocuite de o apasare rece de buton. Un razboi inutil, cu soldati inutili, in care principalul inamic nu sunt soldatii lui Hussein, ci asteptarea si uzura psihica provocata de aceasta.

Bazat pe memoriile unui fost combatant din Golf, Anthony Swofford, “Jarhead” (numele provine de la tunsoarea specifica puscasilor, dar si de la ideea conform careia acestia nu trebuie sa gandeasca, ci sa execute) reuseste sa prezinte tensiunea in care traiau soldatii, teama de ce se va intampla si apoi, odata cu trecerea lunilor, nerabdarea sa se intample ceva.

Meritul regizorului Sam Mendes (Oscar pentru debutul sau “American Beauty” in 1999) este tocmai acela ca arata plictiseala puscasilor marini fara sa o induca si spectatorului. Lipsit de un punct culminant propriu-zis (sau, mai bine-zis, avand un punct culminant ratat), filmul este mai degraba un cumul de evenimente si imagini-soc, o succesiune de “legende de razboi”, ca in “Urbania” lui Shear. Soldatul care da foc rachetelor de semnalizare in timp ce prajea un carnat sau cel care primeste de la sotia lui o caseta in care aceasta face sex cu vecinul sunt personaje care au existat in realitate.

Cu imagini puternice (vezi sondele de petrol care ard in fundal, ploaia neagra etc.) si replici si mai puternice (umor savuros, cazon, cu numar record de mentionari ale cuvantului “fuck” in diverse combinatii), filmul lui Mendes se bucura de o distributie stralucita. Rolul principal, cel al soldatului Swofford, este jucat de Jake Gyllenhaal, unul dintre cei mai tineri si laudati actori de la Hollywood. La numai 25 de ani, Gyllenhaal cucereste bastion dupa bastion in cetatea filmului, punand mana pe cel mai notoriu rol din 2005: cel din “Brokeback Mountain”, filmul supranumit “the gay cowboy movie”, in care personajul sau se indragosteste de cowboy-ul pursange interpretat de Heath Ledger. Ca fapt divers, Ledger a declarat la un moment dat ca in filmul lui Ang Lee nu a trebuit decat “sa mane vacile… si pe Jake Gyllenhaal”.

Pe langa Gyllenhaal, care renunta la expresia vesnic inocent-uimit-terifiata din “The Day After Tomorrow” pentru o pusca si doua (antologice) caciuli de Mos Craciun (dintre care numai una pe cap!), in film mai apar si Peter Sarsgaard (“Flightplan”, “Kinsey”), care are parte de cea mai puternica scena din film, savurosul Jamie Foxx (in rolul unui sergent harsit si hatru) si Chris Cooper (Oscar pentru rolul secundar din “Adaptation”/”Hotul de orhidee”). stefan.dobroiu@zf.ro

Stil de viață