Cand vrei sa vezi cum creste iarba
Cand vrei sa vezi cum creste iarba
In fiecare primavara imi doresc acelasi lucru: sa vad, sa simt cum creste iarba! Si in fiecare an sunt prea ocupata si ratez momentul!
Daca si dumneavoastra vi se intampla acelasi lucru, cred ca mai avem o singura sansa: sa ne cumparam o bucata de pamant si sa amenajam o gradina adevarata in care sa vedem iarba cum creste, macar in putinele momente libere … Si pentru ca sunt arhitect, nu va voi vorbi despre plante si flori, ci despre planul dupa care se poate realiza in mod profesionist o gradina in care sa ne simtim bine impreuna cu prietenii…
Asa cum am mai spus-o, atunci cand se realizeaza o constructie sau se amenajeaza un spatiu (fie el interior sau exterior) este mai simplu, mai ieftin si mai sigur sa lucrezi si sa te decizi “pe hartie”, urmarind un concept si respectand regulile de compozitie. Acestea sunt valabile si pentru amenajarea unei gradini.
Cele mai raspandite stiluri de gradini sunt acelea care poarta numele generice ale tarilor in care au fost concepute: japoneza, franceza sau engleza. Fiecare dintre acestea are o serie de trasaturi distincte care fac sa fie recunoscute imediat si le deosebesc de celelalte. Dar oricare dintre ele poate fi recreata in spatiul pe care-l aveti la dispozitie.
Gradina japoneza este in mod esential influentata de pozitia, geografia si clima Japoniei – teren muntos, clima temperata cu ploi abundente si curenti oceanici calzi, diferente mari intre anotimpuri, cu zapada iarna si veri calde si umede. Toate acestea au favorizat o crestere semnificativa a padurilor. Obiectivul principal al unei gradini japoneze este acela de a crea o profunda reactie psihologica si emotionala prin utilizarea de simboluri. Pentru a putea reproduce armonia si echilibrul prezente in natura, japonezii nu incearca recreerea acesteia, ci, prin simplificare si distilare, elementele indispensabile unei gradini japozeze – apa, stancile si verdeata – sunt aduse la nivel de simboluri.
In plan se observa o preferinta pentru asimetrie, iar elementele decorative utilizate sunt grupate intotdeauna in numar impar (3,5,7), favorizand contrastele dintre culori, forme si structuri.
Apa, considerata ca o sursa de purificare, este o parte indispensabila a unei gradini japoneze si, chiar daca este utilizata pentru a realiza oglinzi de apa de dimensiuni reduse, pe acestea sunt create una sau mai multe insule legate intre ele cu poduri. In gradinile in care apa nu este prezenta, nisipul si stancile pot simula un lac, o curgere de apa sau o cascada.
Multe gradini japoneze includ una sau mai multe cascade care reprezinta si sursele pentru oglinda de apa. Manualele japoneze descriu zece forme diferite de construire a acestora, cu raporturi exacte intre inaltimea si latimea acestora si dau sfaturi cu privire la cele mai potrivite pietre care sa poata fi folosite la crearea acestora. Asa cum am spus mai sus, se folosesc si cascade “uscate”, caderea apei fiind sugerata cu ajutorul stancilor.
In mod traditional, pe oglinda de apa se creeaza insule, de diferite forme si dimensiuni, unele fiind formate din doar o stanca sau un grup de stanci care ies din apa. Unele sunt accesibile prin poduri care le leaga intre ele sau de maluri, in timp ce altele sunt lasate izolate. Se considera ca insulele simbolizeaza nemurirea sau, cel putin, longevitatea, in timp ce podurile simbolizeaza trecerea de la o lume la alta, de la un stadiu al vietii la urmatorul.
Nisipul a fost introdus in amenajarile gradinilor japoneze din motive functionale, fiind utilizat pentru crearea aleilor. In gradinile “uscate”, aspectul estetic se suprapune peste cel simplu, functional – marea de nisip, transpunerea ideala a eternitatii, este elementul principal al acestei gradini, opunandu-se stancilor, simbol al vietii pamantene si materiale. Stancile – de dimensiuni mari sau mici si cu texturi, forme si culori diverse – sunt o componenta importanta a gradinilor japoneze, iar crearea unei gradini va incepe cu instalarea acestora. Prin senzatia de stabilitate si forta minerala pe care o degaja, adesea se considera ca stancile reprezinta o trimitere la natura japoneza.
Gradina japoneza este verde tot timpul anului, florile mici nefiind des utilizate ca in gradinile europene. In contextul in care sunt utilizate, coniferele simbolizeaza caracterul uman si rezistenta in fata greutatilor si doar copacii si pomii folositi adauga culoare unei palete altfel destul de reduse. Gradina franceza este caracterizata de o forma tipica, standard, riguroasa, foarte geometrica si matematica, urmarind armonia, claritatea si echilibrul.
Adesea sunt folosite tehnici de iluzie optica pentru a mari spatiul sau pentru a pune in valoare un element central al gradinii. Axa centrala, care este “coloana vertebrala” a planului, este intersectata la intervale de axe transversale, sub forma de alei, canale sau bazine de apa.
Gradina este in armonie cu conformatia terenului si cu clima in care este amplasata. De asemenea, impreuna cu casa, formeaza un tot unitar, proportiile, dimensiunile si stilul gradinii fiind date de casa. Una dintre regulile de baza privind proportia gradinii este ca lungimea acesteia sa fie cu o treime mai mare decat latimea.
In amenajarile peisagere care se realizeaza dupa conceptul francez, se urmareste ideea clasica de frumusete si crearea unor imagini perfecte realizate in conformitate cu fiecare aspect “perfect” al naturii. Desi peisajul este important, unele elemente de arhitectura cum ar fi pavilioane, scari, fantani, balustrade si statui isi au un loc important, iar in acceptiunea clasica, acestea sunt elementele ornamentale cele mai importante ale gradinii, plantele fiind tratate ca mobilier auxiliar.
Gradina e controlata si condusa de catre om, cele mai bune parti ale naturii sunt modificate pentru a crea o frumusete ideala. Asupra tufisurilor, florilor si plantelor se intervine major, acestea capatand sofisticate forme geometrice, care sugereaza cucerirea si civilizarea naturii.
Gradina engleza, din punctul de vedere al conceptului, este un contrast intre “cultivat” si “natural”, iar ca realizare inseamna o alaturare de trei zone distincte: o suprafata cu gazon bine intretinut inconjurata de alei cu copaci, o zona cu flori, fantani si statui si un spatiu lasat in stare salbatica, in care vegetatia creste in voie. Covorul din gazon “englezesc” se realizeaza in forme circulare sau curbe, evitand deci suprafetele cu unghiuri.
Ca amplasare, se recomanda sa fie evitata amplasarea gazonului in zona centrala a gradinii. Aleile au un traseu sinuos, pentru ca privitorul sa poata contempla pesiajul, sunt pavate cu caramizi, pavele, pietris sau combinatii de alte materiale si se realizeaza la acelasi nivel cu gazonul. Adesea sunt create bolti sau pergole pentru a ajuta plantele cataratoare, rezultatul fiind o atmosfera plina de mister.
Gradina engleza este un amestec de plante, flori si fructe care toate contribuie la o imagine complexa cu diverse texturi si culori.
Nu stiu care dintre stilurile de gradini despre care v-am vorbit va atrage mai mult. Important este ca pe oricare dintre ele le puteti crea in spatiul pe care-l aveti la dispozitie. Si asta pentru ca, exact ca si mine, va doriti sa vedeti cum creste iarba, impreuna cu prietenii…
aximetrix@go.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
