Cand te dor mainile de-atata vorba

La serviciu comunici prin messenger cu colegul aflat la doi metri de tine, ti-ai cunoscut marea iubire pe site-ul noi2.ro, unde esti deja faimos cu nick-ul BlackAngel, in fiecare zi trimiti cel putin 10 sms-uri, iti verifici adresa de mail din doua in doua minute si daca nu ai primit nimic trimiti tu un mail cu vreo poza haioasa catre toata lista de prieteni.

Comunicarea la distanta a avut tot felul de “expresii” si mai ales forme. Inainte de telegraf, telefon sau chiar e-mail a fost folosit “telegraful optic”. Telegraful lui Chappe, spre exemplu (inventat in Franta prin anul 1790) era un sistem de mai multe turnuri dispuse la distante considrabile (6-8 km) unul de altul. Mihai Dinu, in cartea sa “Comunicarea”, povesteste ca fiecare turn beneficia de un dispozitiv mobil (un fel de marioneta) alcatuit din cateva scanduri articulate, vopsite in negru pentru a se detasa de peisaj. Cu ajutorul lor se transmiteau de la un turn la altul diverse informatii. O anumita pozitie a “bratelor” marionetei putea sa insemne “lupta” sau “drum” sau chiar intreaga propozitie “Orasul Le Quenay a fost recucerit” (acesta a fost chiar primul mesaj transmis cu ajutorul telegrafului).

Astazi mesajele nu mai cheama la lupta, iar ravasele se trimit prin sms. S-au demodat hartia parfumata folosita de bunici pentru scrisorile de amor si ilustratele trimise din calatorii. Comunicarea virtuala a invadat nu doar viata personala, ci si relatiile de la birou.

Studiile realizate de Office of Publications and Special Studies din Washington aratau in 2003 ca o persoana normala petrece in medie 60% din timpul sau zilnic la serviciu. Acum suntem in 2006, iar oamenii par sa fie din ce in ce mai ocupati. Atat de ocupati incat nu mai au timp sa socializeze, sa interactioneze cu prietenii sau sa-si faca noi cunostinte in afara locului de munca. Cei mai multi dintre noi si-au gasit salvarea si solutia tuturor problemelor in vestitul Internet. Traiasca e-mail-ul, chat-ul, messenger-ul si telefonul mobil, si el conectat, evident, la marea retea mondiala!

Comunicarea virtuala a devenit o necesitate si pentru romani: orice zi de lucru incepe bine daca incepe cu banalul (de-acum) “youÃve got unread messages”. In timp ce unii isi verifica inbox-ul la cafeaua de dimineata, altii au nostalgia discutiilor tete-a-tete.

“Desi ma exprim cel mai bine in scris, mailul imi este necesar, dar nu si suficient. Nu sunt genul de persoana care sa agreeze comunicarea la distanta, prefer sa socializez la o bere. Forward-urile sunt, si ele, utile, dar ma enerveaza cand sunt folosite abuziv. Cred ca oricine a primit glumite in powerpoint sau mailuri care aplica metoda Ãda mai departe, altfel… te ingrasi!Ã”, spune Serban Popovici, student la sociologie.

Pe de alta parte, forward-urile sunt o noua metoda de a pastra legatura cu cei apropiati. Ana Stoica, de exemplu, are cateva persoane cu care nu comunica decat prin forward-uri zilnice sau saptamanale (fotografii, glume, clipuri etc.) – “Nu ca nu am avea ce vorbi, dar, de pilda, cu verisoara mea ma vad foarte rar, iar asta e un mod de a ne transmite una alteia ca suntem ok si ca ne gandim una la alta”, marturiseste ea.

Spre deosebire de posta electronica, programele de instant messaging sunt mai “vii”, adica transmit informatia in timp real (cel putin atat cat le permite conexiunea). Primul astfel de program a fost AOL Instant Messenger. Au urmat apoi MSN si Yahoo Messenger, cai de comunicare mult mai avantajoase – spre deosebire de telefon sau e-mail, messenger-ul anunta atunci cand un utilizator este disponibil sau nu. Mai mult de atat, majoritatea sunt gratuite.

“Messengerul ma ajuta sa comunic, sa tin legatura cu prietenii cu care nu am timp sa ma intalnesc. E mai ieftin decat telefonul, e online, e rapid. Unii il folosesc pentru serviciu-clienti sau chiar pentru livrari de pizza la domiciliu”, spune Bogdan Dumitrescu, webdeveloper.

De cele mai multe ori “vorbim” pe messenger cu prietenii aflati la sute de kilometri distanta. Exista insa si situatii cand acest program este folosit si de cei aflati in acelasi birou. “Imi este foate util la serviciu. Nu mai bat drumul pana la celelalte departamente. Acum exista messengerul. Asa pot vorbi despre orice (probleme de serviciu, indicatii de la sefi) sau imi pot lua o pauza de cafea online”, povesteste Stefania Crivat, marketing manager al unei firme de recrutare.

De altfel, pe messenger comunicarea este mai personalizata si asta datorita “figurinelor” galbene care ne arunca zambete sau ocheade si fotografiei personale sau a avatarului care ne completeaza imaginea (si fereastra web).

“Avatara” vine din hindusa si inseamna “origine”. In trecut acest termen era folosit pentru a defini reincarnarile zeului Vishnu. Cu timpul, avatarul a capatat nuante virtuale si a ajuns sa se transforme intr-un adevarat cult. Cativa cercetatori au facut chiar si un studiu in urma caruia s-a descoperit ca tinerii pun mare pret pe aspectul amuzant si anonim al avatarului, in timp ce persoanele mai mature vor ca “buddy icon”-ul sa le reprezinte cat mai fidel aspectul fizic, identitatea si, mai ales, personalitatea. Mai mult, utilizatorii maturi vor sa se poata folosi de mimica avatarului pentru a-si transmite emotiile.

Explicatiile acestor asocieri de imagini sunt destul de simple. “Cei care isi creeaza un avatar isi contureaza imaginea pe care o au despre propria persoana sau, dimpotriva, cea pe care vor sa o arate celorlalti. Adolescentii care folosesc cu precadere avataruri si identitati usor deformate inca nu si-au definit identitatea proprie. Este evident ca cei deja ajunsi la o anume maturitate prefera sa isi “dezvaluie” identitatea si sa foloseasca mai des numele propriu”, explica psihologul Raisa Constantinescu.

“Nick”-ul, sau, mai bine zis, “porecla” este acel nume pe care ti-l alegi pentru a-ti reprezenta “interesele” in comunitatea virtuala din care faci parte. Istoria acestui nume este cu mult mai veche decat cea a erei digitale, chiar mai veche si decat operele lui Shakespeare.

“Nickname”-urile au redefinit copii de gradinita, atleti, matematicieni si pe oricine altcineva, de la Regina Elizabeta I (numita The Virgin Queen) pana la Loretta Swit (“Buze Fierbinti”) din serialul MASH. Procesul de a crea un “nick” original a devenit din ce in ce mai dificil, in conditiile in care, se pare, toti ard de nerabdare sa se autoboteze iar si iar. Astazi oricine si orice are un alt nume, fie ca ii place sau nu. Starbucks este Fourbucks, iar presedintele Bush… ei bine, nu mai are nevoie de porecla (bush inseamna tufis).

Fie ca suntem in cautare de parteneri de afaceri (www.businessownersideacafe.com/ cyberschmooz) sau ca incercam sa regasim fostii colegi de liceu (www.schoolmates.com) avem nevoie de un cont personal sau de o identitate online (ID). Pana si sufletul pereche are nevoie de un nume de cod, cu care sa se inregistreze, de exemplu, pe www.match.com.

Acesta este cel mai popular serviciu de “online dating” din lume. Cu peste 8 milioane de membri, acest site promoveaza un slogan pe cat de simplu pe atat de atractiv: “Cartea Recordurilor pentru relatii fericite”.

Varianta romaneasca a “petitoarelor virtuale” este site-ul www.noi2.ro. Serviciul a fost lansat de catre Neogen in 2002 sub forma unei agentii matrimoniale online.

“Ne-am dorit (si am reusit) sa construim o comunitate de persoane singure care doresc sa isi intalneasca perechea, sa isi faca noi prieteni, sa construiasca relatii sau chiar sa puna bazele unei casatorii. Un altfel de Cupidon”, spune Maria Suciu, PR Manager la Neogen.

In acest moment sunt inregistrate pe site-ul Noi2 peste 350 mii de profiluri, saptamanal inscriindu-se inca 6 mii de utilizatori noi. Acestia isi creeaza un cont si isi completeaza profilul cu datele personale (date verificate de cei de la Noi2.ro).

Dupa aprobarea profilului, utilizatorul poate sa se apuce serios de cautari prin intermediul site-ului, prin mesaje sau chat. Cei mai timizi au la dispozitie serviciul “simpatii”.

Daca ai gasit profilul (utilizatorul) care ti se potriveste, ii adaugi adresa de mail in aceasta categorie. Iar daca respectivul(a) te “remarcase” deja, site-ul genereaza un mesaj automat: “Esti simpatizat(a) la randul tau! Felicitari si distractie placuta!”.

De aici inainte depinde doar de puterea de convingere si de intalnirea dintre cei doi – in plan real, nu in fata tastaturii.

Conform datelor Neogen, femeile sunt mai reticente in a-si face un cont pe un astfel de site, marea majoritate a utilizatorilor (72%) inscrisi pe Noi2 fiind barbati, iar 1-2% din internautii “indragostiti” avand peste 55 de ani. Utilizatorii provin din cele mai diverse arii: de la studenti la manageri cu venituri de peste 1000 de euro. Cei de la Neogen sustin ca in cazul multor “flirturi” online se ajunge si la Starea Civila sau la biserica. De altfel, echipa de la Neogen a “botezat” deja anul trecut copilul unor tineri care s-au cunoscut pe site-ul lor.

Comunicarea virtuala nu mai e nici greoaie, nici complicata, iar mesajele tind sa aiba un numar din ce in ce mai mic de caractere. Traim intr-o lume “abreviata”, unde sms-ul se afla la el acasa.

Ivona lucreaza la o companie de telefonie mobila si tocmai a capatat virusul sms. A deprins metoda oarba, si nu la dactilografie, ci la tastatura celularului. “Am 500 de mesaje gratuite pe luna. Am ajuns la o asemenea dexteritate incat mi-am uimit toti prietenii cu viteza cu care le raspund la sms. Nu e un scop in viata, dar, daca le am, de ce sa nu le consum?”, spune Ivona.

In urma unui studiu comandat de o companie de telefonie mobila a reiesit ca, pe plan mondial, in decursul unui an se transmit aproximativ 500 de miliarde de mesaje scrise. Presupunand ca, facand o medie, pretul unui sms este de 0,10 dolari, suma incasata din transmiterea de mesaje scrise se ridica la 50 de miliarde de dolari. Teoretic, este ca si cum fiecare om de pe planeta ar trimite 100 de sms-uri intr-un an. Acest tip de comunicare virtuala este foarte popular in Europa, Asia si Australia. Atat de popular incat s-a inventat si un verb care sa descrie actiunea de a scrie un mesaj pe telefonul mobil – “texting” sau “a texta”, in traducere foarte libera.

Aceasta manie a cuprins si Romania, fie ca este vorba despre melodii comandate prin sms la posturile muzicale de televiziune sau doar despre urarile standard de sarbatori. Cotidienele nationale titrau anul acesta imediat dupa Revelion “de sarbatori s-au trimis peste 80 de milioane de sms-uri”.

Trebuie doar sa ai atatea numere in agenda. Altfel e ca in bancul cu iepurasul care se plimba singur prin padure si cumpara in fiecare seara cate-un cui. Pana cand vanzatoarea, exasperata, il intreaba. “Bine iepurasule, dar la ce iti trebuie unul in fiecare seara?”. “Pai, sstissi, spune rusinat iepurasul, ma plimb ssi eu assaa, in fiecare sseara, ssi ma tot plimb, ssi n-am ssi eu… cui ssa dau telefon.”

Gastronomie