Cand stresul devine arta

Arta ne vindeca de stres, ne pune in valoare si, dupa cum spunea Picasso, e un alt mod de a tine un jurnal. In plus, poate fi o varianta mai sofisticata si mai creativa de petrecere a timpului liber, fara sa fie nevoie de un talent deosebit.

Daca ne gandim ca multe opere de arta sunt rezultatul frustrarilor si framantarilor (ca in cazul lui Van Gogh sau al lui Picasso si, de fapt, ca in cazul a 99% dintre artisti), de ce nu am transforma stresul propriu in arta? Mai ales ca fiecare ne laudam la un moment dat cu o “perioada albastra”.

Pana de curand aveam la dispozitie numai varianta pasiva a terapiei prin arta: vizitarea muzeelor si a expozitiilor. De cateva luni au aparut insa si cursuri de pictura pentru amatori, fie ca simplu hobby, fie cu o tinta medicala precisa.

In cazul art-terapiei, scopul nu e de a invata sa pictezi, ci de a-ti imbunatati starea emotionala. Participantul isi deseneaza practic emotiile, se detaseaza de ele si cauta solutii simbolice impreuna cu terapeutul. Psihologul Diana Stoian, de la clinica Aquamarine, cu experienta in art-terapia la copii si adolescenti, spune ca “simplul fapt ca pictam sau desenam ne ajuta sa comunicam in alt mod decat suntem obisnuiti”. Ceea ce inseamna ca ne putem exprima necenzurat, fara teama de a fi judecati, mai ales ca interpretarea acestor picturi nu e la indemana oricui. Alte efecte ale terapiei prin pictura sunt o imaginatie mai bogata, mai multa incredere in sine si mai putina anxietate.

Daca va deranjeaza supravegherea unui psiholog in timp ce pictati, exista varianta cursurilor de pictura ca hobby. De pilda, intr-o vila din Bucuresti ce a apartinut pictorului Gh. Petrascu se organizeaza diverse cursuri de arta plastica: arta decorativa, pictura pe sticla, grafica publicitara, pictura in ulei, grafica de sevalet si pictura de sevalet in diverse tehnici. Cea din urma e cea mai accesibila, deoarece “grafica e mai deosebita, iti trebuie mai multe informatii si mai multa sensibilitate, pe cand pictura in ulei e mai dificila, iar mirosul e neplacut”, explica profesorul Mircea Manelici de la Academia Centerstage. “Pictura de sevalet inseamna pensula si culori si gata. Dar sa nu credeti ca e simplu!”, adauga Manelici.

Avocati, ingineri, elevi sau pensionari vin la cursurile de pictura ca sa scape de cotidian, dar ajung sa-si schimbe chiar stilul de viata: merg mai mult prin expozitii, invata sa “citeasca” tablourile, sa faca diferenta dintre frumos si armonie, iar cu aceasta ocazie isi revizuiesc chiar si garderoba si designul interior. Pentru avocata Diana Oancea cursul e “o incantare”, un refugiu intr-o lume paralela, total diferita de profesia ei. “E o senzatie foarte placuta sa combini culorile, sa le descoperi, sa tragi o pensula, un accent. Si e incantator cand termini tabloul, mai ales ca eu am luat-o de la zero”. Totul incepe cu “alfabetul” picturii, adica exercitii simple – pete de culoare, linii si “citirea” albumelor. Apoi urmeaza studiul dupa un tablou la alegere ( o “copie” in maniera proprie), iar dupa cateva luni, elevii incep sa picteze dupa model sau sa faca peisaje in aer liber. “Rezultatul nu e neaparat o arta culta, dar de bun-gust si bun-simt”, spune profesorul, si “important e ca elevii mei ies din lumea kitsch-ului”. In plus, la sfarsit diploma le va permite sa expuna ca artist plastic amator, in teatre, banci, ambasade.

Si profesorul Manelici, artist plastic profesionist, crede in terapia prin arta, fie ea creatie sau contemplare si recunoaste anumite efecte la elevii sai: “Toti se descarca psihic si chiar si copiii observa ca mama e mai buna dupa ce vine de la cursurile de pictura”.

Pe de alta parte, avantajul picturii e ca e o activitate constructiva, care adesea starneste admiratie si te valorizeaza ca persoana. Efecte secundare? Orgoliul de artist, in cel mai rau caz…

iulia.stancu@zf.ro

Cultură