Cand pasiunea obliga, serviciul castiga

Ne recomandam adesea cu numele si profesia. “Sunt brand manager pentru Europa Centrala si de Est”, “sunt director de marketing” sau “conduc o companie de asigurari”. De un timp, ca un subtitlu, apare pe cartea de vizita si cea de-a doua profesie. De regula, intr-un domeniu total diferit. Se bazeaza pe o pasiune sau pe un hobby si este, asa cum spun americanii, un serviciu “pentru suflet”. Sau un “side-job”.
Echilibristica intre doua cariere a aparut ca trend (in strainatate) prin anii e70. Motivatia era un extra-salariu care platea facturile, dar care rapea timpul de somn si chiar intreg week-endul. Si cum efortul celor care se incumetau sa jongleze intre doua profesii trebuia sa poarte un nume, americanii l-au numit simplu: moonlighting (mai pe romaneste, ce faci seara, la lumina lunii, dupa serviciul “de zi”). Astazi chiar si avocatii, medicii, brokerii sau directorii de companii prefera sa vorbeasca despre cel de-al doilea job. In aceste cazuri nu se mai pune problema facturilor. Insa multi doresc sa isi demonstreze abilitatile intr-un alt domeniu, mai aproape de sufletul lor.
Asa ajung oameni care au in spate ani de cariera sa inceapa afaceri in domeniul cultural, artistic sau sportiv. Iar daca cea de-a doua profesie impaca si pasiunea, si contul din banca, serviciul de baza este, deseori, parasit.

Jumatate boem, jumatate burghez
Claudiu Teohari a fost pana de curand copywriter in cadrul agentiei de publicitate Leo Burnett. In paralel, timp de aproape doi ani a urcat pe scena cu ceilalti colegi din trupa de stand-up comedy – DeKo, sustinand show-uri live in baruri sau cluburi. Acum a ales sa ramana doar cu “arta performativa”. Si chiar daca acest domeniu nu se poate numi “profesie” (in sensul strict al cuvantului), este convins ca poate fi privit cu seriozitatea unui business de succes.
“Am ajuns sa lucrez in agentia de publicitate datorita stand-up-ului”, isi aminteste Claudiu Teohari. “Am avut, la un moment dat, un show la o petrecere Leo Burnett. La final Bogdan Naumovici, directorul de creatie al agentiei, a venit si m-a intrebat direct: evrei sa te angajezi?e”.
Practic pasiunea sa pentru stand-up aparuse inaintea serviciului “stabil” din cadrul agentiei de publicitate. Si pentru ca acest domeniu era inca la inceput, Claudiu Teohari a spus initial cateva glume pe scena Caf DeKo, in serile deschise publicului. Treptat, dupa ce a devenit “un obisnuit de-al casei”, s-a format trupa de stand-up, in formula sa actuala: Teo, Vio si Costel.
“La inceput banii erau inexistenti”, povesteste Teohari. “Primeam sume infime, nici nu se punea problema sa urcam pe scena pentru bani. Trebuie sa exersezi, sa devii din ce in ce mai bun si apoi incepi sa castigi din asta”, adauga el, mentionand ca dupa mai bine de trei ani de “exercitiu” in domeniu toti trei au ajuns sa traiasca “la un nivel multumitor” din banii pe care ii fac din stand-up.
Daca nu s-a gandit niciodata sa renunte la stand-up comedy, Claudiu Teohari recunoaste ca pentru el jobul temporar a fost cel din agentia Leo Burnett. “In momentul in care m-am angajat speranta mea era sa lucrez pana in momentul in care stand-up-ul imi va oferi toate conditiile sa ma ocup doar de asta. Nu am intrat in agentie ca sa imi cladesc o cariera din publicitate”, marturiseste el.
In acelasi timp este convins ca nici el, nici colegii sai de trupa nu s-au gandit la scena de stand-up doar ca la o “etapa” din viata lor.
De-a lungul timpului au existat atat conexiuni intre cele doua joburi ale sale, dar si o serie de “conflicte”. Pe de o parte creativitatea dovedita pe scena il ajuta uneori in publicitate, pe cand brainstorming-urile se puteau transforma usor in franturi de replici pentru stand-up. Divergente in ceea ce priveste “timing-ul” n-au existat foarte multe. Din cauza turneelor prin tara se intampla sa fie nevoie sa lipseasca uneori din agentie sau sa plece tocmai in Vama Veche (de exemplu) pentru show-ul de dupa serviciu. Dar a avut cu seful sau de la Leo Burnett un fel de “gentlemenes agreement”.
“A stiut dintotdeauna ca sufletul meu e in stand-up si ca, oricat de bine mi-ar fi in agentie, daca trebuie sa plec – plec”, isi aminteste Claudiu Teohari.
Membrul trupei DeKo recunoaste ca are o jumatate burgheza si una boema. Si ca n-ar fi renuntat la publicitate fara sa aiba siguranta materiala oferita acum de stand-up: “O parte din mine imi cere siguranta traiului decent. Cealalta jumatate este omul caruia nu-i place sa se trezeasca devreme si sa se duca la birou. Sau sa fie implicat in sarcini care nu il pasioneaza”, adauga Claudiu Teohari.

Nu mi se potriveste cuvantul “linistit”
Cristian Aparaschivei este director de vanzari la Total Leasing, o firma care se ocupa cu leasingul de echipamente si utilaje auto, insa din 2004 a fondat Total Air, un club privat de parasutism.
“M-am apucat de parasutism cu un prieten, insa, dupa ce am efectuat cursurile ne-am dat seama ca lipsesc mijloacele necesare practicarii acestui sport. Aeroclubul Roman ba n-avea bani suficienti, ba destul combustibil… asa ca ne-am propus sa facem un club privat de parasutism care sa elimine aceste probleme”, isi aduce aminte Aparaschivei.
In cadrul clubului care isi desfasoara activitatea pe aerodromul Ploiesti-Strejnic, se pot efectua (contra cost) salturi cu parasuta (cu diferite grade de dificultate) si o serie de cursuri in domeniu. Insa Total Air a fost privit de catre initiatorul sau ca o activitate secundara datorita faptului ca nu este un sport atat de raspandit in Romania, asa cum este in alte state ale Europei.
Intre a avea o pasiune pentru automobile, a fi director de vanzari al unei companii si a conduce un club de parasutism nu prea ai cum sa alegi, este de parere Cristian Aparaschivei. “Practic trebuie sa imi impart timpul in parti egale, care sunt de cele mai multe ori si insuficiente”. Se poate spune ca programul sau tine cont si de aspectul “sezonier” al parasutismului, pe timp de iarna clubul avand o perioada mai putin activa.
“Nu exista un algoritm strict sau reguli. Eu imi aflu programul in fiecare dimineata pentru ziua in curs”.
Intr-un un top al preferintelor sale domeniul auto (implicit leasingul) se afla pe primul loc, aducandu-i atat satisfactii personale, cat si materiale. “Insa parasutismul imi aduce adrenalina”, explica directorul de la Total Leasing.
Timpul este singurul aspect care genereaza “conflicte” in ceea ce priveste activitatile sale. In momentul in care este fortat sa aleaga apar compromisurile intre momentele petrecute in familie, la birou, pe camp cu parasuta sau avionul.
Cu toate acestea (si daca ar castiga 60 de milioane de euro la loto) nu ar renunta la vreuna dintre aceste activitati. “Fiecare in parte este un mod de viata si cu siguranta nu m-as desprinde de niciunul”, completeaza Cristian Aparaschivei. Motorul activitatilor cu care jongleaza este, in opinia sa, pasiunea.
“Nu poti avea doua activitati fara sa ai o pasiune puternica macar pentru una dintre ele. Daca la inceput tine doar de provocare, cu timpul risca sa devina o activitate plictisitoare.
Directorul de la Total Leasing nu s-a gandit sa renunte la domeniul auto pentru parasutism tocmai pentru ca momentan nu poate fi vorba de o afacere de durata in Romania. Dincolo de toate acestea nu se poate multumi cu un singur domeniu. “Nu mi se potriveste cuvantul “linistit”. Tocmai cand mi se parea ca incep sa invat cuvantul, am descoperit aeromodelismul. Iar acum ma impart intre celelalte activitati si pasiunea pentru avioane”, povesteste Aparaschivei.

Cand nu ai timp sa obosesti
Silvia Cazacu a avut de ales intre doua domenii aproape antagonice (cel putin la prima vedere): cel bancar si cel cultural. A lucrat pentru o perioada in cadrul unei banci, insa a preferat sigurantei materiale implicarea in diverse proiecte culturale. Acum este coordonatoarea Banlieues deEuropeest, o filiala a retelei culturale europene – Banlieues deEurope (cu sediul la Strasbourg) care se ocupa in special de proiecte culturale initiate si desfasurate pentru categoriile “periferice”, care au un acces limitat la evenimente culturale.
“Descoperisem reteaua mai demult, in Franta, in perioada in care faceam un Master de management cultural. Inca de atunci m-am gandit ca e cu adevarat important ce fac ei si ca ar trebui ca si estul Europei sa fie conectat la o astfel de retea”, isi aduce aminte Silvia Cazacu. Ideea infiintarii unei filiale in Europa de Est a venit insa mai tarziu.
A lucrat o perioada intr-o banca, pe un post de asistent de directie, unde ajunsese dupa cativa ani petrecuti in sectorul bugetar.
“Aici descopeream lucruri noi: un sistem de organizare bine pus la punct, seriozitate, responsabilitate, eficienta, ritm alert. A fost o perioada in care am invatat enorm si am dobandit anumite reflexe”, povesteste Cazacu. In cadrul bancii castiga un salariu de cateva ori mai mare decat la muzeul in care lucrase inainte, insa nici stabilitatea financiara dobandita aici n-a mai fost la un moment dat de ajuns.
Timp de cativa ani s-a ocupat de initierea proiectului sau cultural fara sa renunte la serviciu. “Initial am lucrat cu titlu personal la acest proiect, adica fara sa existe o structura, o finantare, un sediu etc. E perioada aceea de entuziasm si enorme satisfactii, de inconstienta si de nevoia de a tura motoarele la maximum ca sa ajungi acolo unde ti-ai propus”, povesteste Silvia Cazacu.
Pentru oboseala “nu era timp”, spune aceasta, pentru ca incerca sa construiasca ceva si in acelasi timp sa se autodefineasca. “Apoi am decis sa fac totul serios, sa structurez lucrurile si am decis sa renunt la banca. Atunci am creat o asociatie culturala, am primit finantari si am demarat proiecte”, adauga Cazacu.
Coordonatoarea Banlieues deEuropeest isi explica implicarea in doua domenii atat de diferite prin prisma “entuziasmului nebun” si a energiei. “Uneori, cele doua joburi se hranesc reciproc: unul iti aduce bani, iti aduce liniste si astfel te poti concentra liber, in timpul care ti-a ramas, pe ceea ce vrei sa faci. In acelasi timp, din lumea ta poti sa iei informatii, idei, deprinderi, pe care sa le cultivi la jobul de unde iti iei banii”.
Cu toate acestea, indiferent daca exista sau nu conflicte intre cele doua, vine un moment in care, “daca esti onest, trebuie sa recunosti ca pe termen lung e dificil sa te concentrezi la fel de bine pe amandoua. Si ca, la un moment dat, trebuie sa renunti la una din ele pentru ca si cealalta sa mearga bine”.
Reteaua culturala in care este implicata coordonatoarea Banlieues deEuropeest deruleaza proiecte internationale, initiaza dezbateri si intalniri europene despre experiente culturale si practici artistice noi, insa, desi este un domeniu in plina dezvoltare, este un domeniu instabil din punct de vedere financiar.
“Lumea sectorului cultural, independent, este o lume fragila”, sutine Silvia Cazacu. “Te solicita enorm, pe multe planuri, si nu poti avea niciodata siguranta ca maine va fi la fel”, explica ea.

Cultură /TENDINTE