Cand eram tanar... pe vremea mea.....i

Ultimul club pe care l-am disecat cu bune si rele (dar mai ales bune) a fost raposatul Bamboo, unul dintre cele mai de vaza din Capitala. Dupa laudele pe care i le-am adus (si le merita cu desavarsire), parca imi e cam teama sa mai spun lucruri frumoase despre un loc anume, sa nu se intample iar ceva rau

de Ioana Mirica Gastronomie · 1 iulie 2005 · 3 min de citit

Situat in zona veche din Calea Mosilor, clubul Oldies salasluieste intr-o casa la curte. Spatiul din exterior este folosit, ca la mai toate cluburile pe timp de vara, pe post de terasa de vara, ornata cu felinare si plante, la care se adauga un bar din caramida. La un local asa elegant, ingradit de o poarta masiva din fier forjat, scaunele si mesele din plastic de la terasa dau un iz de carciuma de cartier. Ar fi fost perfect daca s-ar fi optat pentru un mobilier din fier cu ceva imbarligaturi (asa cum am vazut la o terasa deosebita din Regie).

Meniul, in schimb, “cartea de vizita” a unui local, mi s-a parut chiar inspirat, si in conformitate cu numele clubului: doua discuri de vinil (unul mai mare si unul mai mic), inscriptionate cu sigla localului si cu bauturile din dotare. Desi erau cam uzate, acest lucru nu deranja cu nimic, deoarece chiar denumirea clubului te facea sa te gandesti la ceva vechi. Cu siguranta, daca lista de licori ar fi fost inscriptionata pe CD-uri sau mini-discuri, nu ar mai fi avut acelasi farmec. Cu toata tineretea mea, am apucat si eu perioada cand ascultam discurile cu povesti la pickup sau musica veche, si tot cam din aceeasi perioada nu am mai pus mana pe un vinil, aflat acum pe cale de disparitie.

Despre interior nu pot spune prea multe lucruri interesante. Atentia mi-a fost captata de scaune de tipul celor speciale pentru regizori, usor cam incomode fiindca nu-mi puteam fixa partea dorsala si ma cam balansam fara voia mea, ceea ce mi-a produs si ceva ameteli. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi depasit si limita la alcool…As fi fost ca un betiv pe mare.

Desi lista de cocteiluri nu este atat de cuprinzatoare precum m-am asteptat, e o mai mare placerea sa intorci discurile pe o fata si pe alta pentru a inspecta: Pina Colada, B 52, Amnezia, Daiquiri si specialitatile casei, Oldies Cocktail sau Oldies Shot. La sectiunea fara alcool, placa de disc mi-a “cantat” acorduri de genul Green Apple, Simply Red, Lucky Driver, Butterfly, Virgin Colada si Oldies Fresh.

Prietenii mi-au spus despre acest local ca este ideal pentru femeile trecute prin viata, care vin sa-si planga amarul pe unele acorduri ce le amintesc de tineretile lor. Spre nefericirea mea, am ratat acest peisaj fiindca am nimerit pe acolo intr-o dupa-amiaza cand locul abia se deschisese (undeva dupa ora 16). Fiind cam singurul client, am avut la dispozitie intreg personalul si nu am asteptat o vesnicie dupa bautura comandata ori dupa nota de plata. Altfel sunt convinsa ca as fi inceput si eu sa vars ceva lacrimi.i

Gastronomie