Cand balena nu-i acasa...

Noah Baumbach este un incepator si, ca si alti regizori incepatori, s-a inspirat din propria sa viata pentru primul lui film important. Dupa doua filme de relativ succes (“Kicking and Screaming” si “Mr. Jealousy”) la sfarsitul anilor ”90, regizorul scenarist a intrat intr-o perioada mai putin productiva in care a avut un singur scop: sa gaseasca finantare pentru “The Squid and the Whale”, care i-a adus premii la festivalul de la Sundance si nominalizari la Oscar si Globurile de Aur.

Inspirat din copilaria regizorului, “The Squid and the Whale” spune povestea unei familii in curs de destramare. Tatal (Jeff Daniels), Bernard, fost romancier de succes, acum scriitor trecut de prima tinerete, vesnic in cautarea unui editor dispus sa-i publice creatiile, este din ce in ce mai invidios pe succesul mamei (Laura Linney), Joan, scriitoare tot mai cunoscuta in cercurile literare newyorkeze.

Cel mai afectati de resentimentele parintilor si de decizia lor de a se desparti sunt cei doi copii, Walt (Jesse Eisenberg) si Frank (Owen Kline). Acestia sunt loviti in plin de criza familiei lor si incearca s-o depaseasca prin metode de un comic dulce-amar.

Faptul ca Noah Baumbach este si un scriitor de succes sare in ochi in film: cuvantul-cheie al peliculei este dialogul, atat in sensul de succesiune de replici, cat si in sensul de relatie combativa intre doua sau mai multe personaje. Replicile sunt cele care tin in picioare relatiile dintre personaje si tot ele sunt cele care le despart, accentuate de atmosfera claustrofobica a decorurilor.

Chiar si titlul original al filmului trimite la o lupta, o relatie de oponenta. Poate de aici si traducerea romaneasca a titlului, “Cainele si pisica”, barbara si total neavenita pentru ca distruge metafora originala si intrucatva sensul si mesajul final al filmului: Walt, fiul cel mare al cuplului Berkman, spune la un moment dat ca cea mai frumoasa amintire a sa este de cand mergea cu Joan la Muzeul de Istorie Naturala si privea o pictura cu lupta dintre un calamar gigantic si o balena.

Frica pe care o resimtea privind pictura se transforma in frustrarea simtita in timpul certurilor dintre parinti.

Daca in copilarie frica era amestecata cu o mare doza de entuziasm si cu siguranta data de prezenta mamei, acum aceasta siguranta dispare cu desavarsire, lasand in urma numai nelinistea si certitudinea ca viata lipsita de griji de pana atunci se duce de rapa, sfasiata intre doi parinti care nu se inteleg si intre doua case care nu mai sunt acasa.

Departe de a fi spectaculos, filmul lui Baumbach trebuie vazut pentru jocul actorilor.

Regizorul nu putea gasi un actor mai potrivit pentru rolul frustratului Bernard decat Jeff Daniels, care lasa tot mai mult in urma rolurile tembele gen “Tantalaul si gogomanul”. Iar Laura Linney e desavarsita in rolul mamei daramate de divort, dar dispusa in acelasi timp sa-si traiasca in continuare viata, poate in detrimentul copiilor ei.

Distributia filmului este completata de o rezervata, dar foarte eficienta Anna Paquin in rolul lui Lili, o studenta la literatura care le suceste iremediabil capul lui Bernard si lui Walt cu creatiile ei litarare in care-si descrie interminabil vaginul. stefan.dobroiu@zf.ro

Cultură