Cand altii se-ntreaba "Que pasa", sa nu taci chitic

Recunosc ca mi-a fost chiar greu sa revin intr-un local foarte dragut, pe care obisnuiam sa il frecventez cu ceva timp in urma. Da, este un local in care am avut un mic accident pe care l-am provocat fara sa vreau si nu am fost scutita de jena unui moment penibil. Nu pot spune exact ce boacana am facut, cert este ca nu stiu de ce mi s-a intamplat chiar intr-un bar numit “Que pasa”. E ca si cum numele este predestinat lucrurilor incredibile, neasteptate, un loc al faptului divers susotit de toata lumea pe la colturile strazii.

Localul este intr-o casa veche pe o straduta ingusta din centrul Capitalei, undeva in spatele bulevardului Magheru – locul in care se presupune ca se intampla multe. Ei, bine, s-au cam inselat. Totul se intampla de fapt intr-un spatiu mic, aranjat ca o casa particulara, cu peredelute la ferestre, cu tablouri, cu oglinzi si lampioane elegante dar discrete, cateva mici candelabre, canapele de culoarea verde si fotolii in acelasi ton (deosebit de confortabile, mai putin cand te tot apleci dupa cocteilul care te asteapta linistit pe masuta), si mese de sticla, cu picioare scurte.

Cadrul Que Pasa este linistitor, dar mi-a fost cam rece in acea seara de toamna pe care am ales-o pentru vizita de lucru. Cu greu am pasit pe treptele localului, de frica sa nu fiu recunoscuta ca fiind eu cea care, cu ceva timp in urma, am facut o mai mare boacana. Nu am fost recunoscuta, semn ca ori a trecut mult timp ori sunt prea multi care fac boacane, incat nu li se mai tine cont – dimpotriva, sunt incurajati la cat mai multe nebunii.

Cu ochii-n patru mi-am camuflat chipul in spatele meniului si, pana mi s-a luat comanda, am aruncat cate o privire cand la imprejurimi, cand la cocteiluri:Blue Lagoon, B 52, White Russian, Mint Collins, Triple AXL, Aloha, Pina Colada, Passport To Hell, Long Island Ice Tea, Malaysia, Tequila Sunrise, Caipiroshka, Caipirinha si Safe sex, Boo Boo”s Special, Virgin Mary, din cele fara alcool. Le-am citit de o mie de ori, pana sa ma asigur ca sunt in siguranta totala. Imi controlam fiecare miscare doar-doar sa nu mai fac vreo boacana si sa nu fiu cumva descoperita.

Tot efortul meu a fost, totusi, in zadar. Chinul de a nu iesi in evidenta s-a dus pe apa sambetei de indata ce am spart o sticla de bere. Spume blonde pe parchet, cioburi…Exact circul de care nu aveam nevoie! Spre marea mea surprindere, nimeni nu a privit acest incident asa cum l-am simtit eu pe pielea mea: oribil.

Toti parca ma intrebau linistiti “Que pasa…aaa…niente!”, un soi de mult zgomot pentru nimic de la Shakespeare. Mitul intamplarilor nefericite s-a spulberat pentru mine in acea seara, credeam ca este locul faptului divers…m-am linistit definitiv. Acum chiar stau si ma intreb pentru ce am evitat o perioada sa mai intru in acest bar chiar dragut. Am gasit doar explicatii marunte de genul: fumurile de tigara care zaceau nestingherite incarcand atmosfera din lipsa de aerisire si…cam atat.

Cultură