Caietul cu aberatii

Cu ceva vreme in urma, am vazut filmul Jurnalul lui Bridget Jones, dupa care, ca orice femeie de pe lumea asta care a avut de-a face cu pelicula respectiva, m-am dus glont la o librarie si am cumparat un jurnal. Dupa ce am dat o groaza de bani pe caietul colorat, cartonat, dotat cu lacate si alte asemenea accesorii, m-am intrebat ce m-o fi determinat sa fac acest pas, mai ales ca nu am fost in stare niciodata sa “ma tin” de un jurnal. Probabil ca subconstientul meu lucra febril si imi soptea ca, daca ma apuc sa creez un jurnal, ma asteapta cel putin doua variante: fie voi scrie un roman care se va vinde in miliarde de exemplare si voi deveni astfel bogata si celebra, fie voi intalni, ca si Bridget, un tip inalt, misterios si putred de bogat, preferabil detinatorul vreunui titlu nobiliar, caz in care, din nou, voi deveni bogata si celebra.

Inainte de a descuia cele sapte lacate ale jurnalului, mi-am amintit ca exista doua feluri de “jurnalisti”: cei care transforma acest caiet intr-un manuscris de consideratiuni filosofice la adresa vietii personale si aceia care noteaza pur si simplu, cat se poate de sec, diverse momente ale zilei.

Eu sigur fac parte din cea de-a doua categorie, lucru de care nu sunt tocmai incantata, dar nemultumirea mea paleste in fata aberatiilor pe care am fost obligata sa le citesc in jurnalul unei cunostinte, care se “marketeaza” drept geniu neinteles. Citez: “M-am trezit dis de dimineata si m-am apropiat cu pasi sovaielnici de fereastra care parca era o cale de trecere catre o alta dimensiune a sufletului si fiintei mele, astfel incat, dintr-o data am simtit o dedublare exercitata de eul meu interior – pe de o parte eu, pe de cealalta parte iar eu, dar un alt eu, exterior”. Fara comentarii…

In orice caz, cu faima si bogatia in gand, m-am apucat totusi sa scriu in jurnalul a carui cheie am pierdut-o la un moment dat si a trebuit sa sparg lacatele cu un patent. A urmat o perioada de uitare, dar, in urma cu cateva zile, am regasit caietul intr-un colt. Mi-am recitit opera si iata ce am descoperit:

“Seara catastrrofala – scapat foenul (in functiune) in cada peste S tocmai cand facea baie. Acuzata pe nedrept de tentativa de omor. Dimineata la fel de groaznica – vazut la stiri ca Teo s-a intalnit cu Keanu Reeves, care cred ca la un moment dat a atins-o. Ce noroc oribil pe unele!”

In alta zi – “Ajuns la serviciu unde seful ma piseaza ca n-a inteles nimic din Lost in Translation, tranteste chestii misogine, ma intreaba de ce nu exista femininul de la “geniu” si daca stiu sa fac ciorba. Pus poza cu Keanu Reeves pe desktop. L-am informat pe seful, care are mare sete de cunoastere, ca echivalentul feminin al cuvantului misogin este “androgin”. De-abia astept ca, la vreo petrecere, sa intrebe o tipa mai intepata daca nu cumva e androgina”.

Cred ca sunteti de aceeasi parere cu mine – trebuie sa gasesc alta cale de a ajunge bogata si celebra.
raluca.badea@zf.ro

Călătorii