Supliment editat de Ziarul Financiar

Gastronomie /Gastronomie

Ca la baba (dochia) acasă

Restaurantul din zona Piața Romană s-a deschis la finalul lui 2009, în plină criză. "Pentru noi a fost un avantaj peri­oada. În 2007 chiria era de trei ori mai mare în zona aceasta. Prima dată am intrat în casă în…

Ca la baba (dochia) acasă
Ca la baba (dochia) acasă · Foto: După Afaceri

Restaurantul din zona Piața Romană s-a deschis la finalul lui 2009, în plină criză. “Pentru noi a fost un avantaj peri­oada. În 2007 chiria era de trei ori mai mare în zona aceasta. Prima dată am intrat în casă în aprilie 2009. Lucrările de amenajare au durat foarte mult pentru că este un mo­nu­ment istoric și am fost nevoiți să re­condiționăm fațada în așa fel încât să rămână intactă. În interior am ales stilul art-deco”, povestește Dinu Pistalu, managing partner la Babadochia.

La sfârșitul anului, Pistalu des­chi­dea restaurantul cu specific românesc în urma unei investiții de aproximativ 120.000 de euro, din care 47.000 de euro au fost cheltuiți pe dotările bucătăriei.

“Printurile de pe pereții de la parter sunt luate dintr-un restaurant parizian din 1901, deschis și astăzi. Numai ele au costat 4.000 de euro. Ne-am consultat cu un decorator și un scenograf de la Teatrul Ion Creangă. Ei ne-au ajutat să alegem tot, de la lustre la tacâmuri și meniuri”, spune acesta. Cât despre lista de preparate, aceasta este alcătuită după “biblia” bucătăriei românești de până la 1990, Sanda Marin, dar și după rețetele lui Radu Anton Roman.

“În plus am mers prin țară și am cules rețete vechi din Moldova, din Deltă, din Transilvania”, povestește proprie­tarul.

“Este foarte important să păstrăm tradiția. Noi nu facem aici cartofi prăjiți pai, de exemplu. Noi facem cartofii Babadochia, fierți și apoi trași în unt cu usturoi ca să rămână moi la mijloc și să fie crocanți și rumeniți la exterior sau cartofii ardelenești cu afumătură și cu smântână.” Meniul este popular mai ales în rândul străi­nilor. Ciorbă de coaste afumate și zeamă de varză, potroace de curcan, salată de ciuperci de pădure, papară de păstrăv, zacuscă, fasole făcăluită, mâncare de pui cu gutui, mâncare de prune uscate cu carne de miel, brașovene sau friptură de porc ca la Zalău.

Meniul este cât se poate de fidel denumirilor vechi, tradițional româ­nești ale mâncărurilor de altădată. În plus arată ca un ziar din perioada interbelică și nu vă veți putea abține să nu-l luați acasă. “Mai ales străinii preferă să-l împrumute și când revin știu deja ce vor să mănânce.” Pe lângă lista lungă de bunătăți ardelenești, muntenești sau bănățene, mai puteți citi și despre prima cale ferată cons­truită pe teritoriul României, despre inginerul Anghel Saligny, despre canalul Bega – Dunăre, care a făcut din Timișoara primul oraș cu trafic fluvial și alte evenimente și perso­nalități neaoșe “cu care ar trebui să ne mân­drim”, spune acesta.

La sfârșitul lui 2010, cifra de afa­ceri a restaurantului a fost de 110.000 de euro, iar în 2011 proprietarul așteaptă o creștere de 15%.

“Aș vrea să mai deschid încă trei localuri în București și unu la Brașov, dar asta după ce acest restaurant va merge de la sine”, spune proprietarul.

Un meniu de prânz la ofertă costă 20 de lei la Babadochia și conține o ciorbă, un fel principal și un desert. O cină poate ajunge la 100 de lei de persoană dacă vă delectați cu vită folozofală cu sos de smântână, măsline și ciuperci (49 de lei) la care asortați un pahar de Fetească Neagră de la Cramele Hallewood (sticla costă 55 de lei) și terminați cu un desert tipic românesc, plăcinta Babadochia (12 lei), o combinație inedită între o plăcintă cu brânză dulce și stafide și o plăcintă cu mere, servite una peste cealaltă.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția