Bunul, raul si... atat

Filmul francez a iubit dintotdeauna politistii. Si gangsterii, bineinteles, pentru ca, fara ei, politistii n-ar fi nimic. Ca e vorba de politistul bun care prinde gangsterul rau sau de gangsterul bun care scapa de politistul rau, regizorii francezi au trecut cam prin toate tipurile de retete. Pana la Olivier Marchal, care vine cu una noua in filmul “Politia judiciara” (“36 Quai des Orfvres”, adica adresa sediului Politiei judiciare din Paris): un politist bun si unul rau. Atat si nimic mai mult.

Fost ofiter de politie, Olivier Marchal s-a reprofilat si si-a facut un nume de regizor, scenarist si actor de film politist. Are trei filme la activ, dintre care toate trei sunt despre gangsteri, prin urmare stie foarte bine ingredientele astfel incat sufleul sa nu i se dezumfle. Din pacate, a avut un ingredient stricat: scenariul.

Filmul incepe bine (prima scena este dementiala: titlul filmului este desurubat de pe peretele unei cladiri), actorii sunt buni (Daniel Auteuil si Gerard Depardieu, fiecare experimentat in roluri de politist bun, gangster rau sau… naiv, daca ne gandim la “Tais-toi!” al lui Francis Veber), dar iti dai foarte repede seama ca n-ai de-a face cu un film de actiune sau cu un thriller, ci mai degraba cu un film politic.

Daniel Auteuil este Leo Vrinks, sef de departament in cadrul politiei. Depardieu este Dennis Klein, tot sef de departament (deja se ghicesc scanteile). Cand seful Politiei judiciare le spune celor doi ca acela care va rezolva un caz celebru il va inlocui in functie, scanteile umplu tot ecranul. Dar apoi fasaie dizgratios, pentru ca Marchal (care joaca si el in rolul gangsterului Christo) se pierde in nesfarsite divagatii cu privire la jocurile de putere din cadrul politiei, jocuri gen “tu ma ajuti pe mine, eu te ajut pe tine si impreuna il infundam pe el”.

Oricat de buni ar fi Auteuil si Depardieu, le este imposibil sa salveze toata aceasta degringolada cam lenta si ilogica, acompaniata de la inceput pana la sfarsit de o muzica obsesiva (pian insistent, vioara plangareata) si decoruri intunecat-deprimante (beciurile politiei, ascunzatorile gangsterilor).

Nici macar prezentele feminine nu ajuta prea mult. Auteuil este cunoscut pentru partenerele sale minunat de frumoase, cu care isi asorteaza fiecare film.

Dupa Juliette Binoche, Charlotte Gainsburg, Sabine Azema sau Vanessa Paradis, cea care ii da replica in “36 Quai des Orfevres” este Valeria Golino. Da, Gabriela Sabatini din parodia “Hot Shots!”.

Actrita care nu joaca atatea roluri mari pe cat ar merita (si nu datorita frumusetii), Golino are parte de un rol-cheie in “36 Quai…” – sotia lui Leo Vrinks.

Cu toate acestea, chiar daca aparitiile ei luminoase umplu inima spectatorului de speranta, Marchal nu a lasat-o nici macar pe ea sa se desfasoare asa cum ar fi trebuit. Quelle honte!

Stil de viață