Supliment editat de Ziarul Financiar

Ceasuri & Bijuterii /TURISM

Bruges, orasul-muzeu din Flandra

Cu atitudinea mea rebela fata de turism, am gasit aici locul optim pentru a vizita in relanti. Pentru ca orasul este o bijuterie in aer liber, care isi spunea povestea in primul rand afara, prin cladirile si canalele de basm, peste care am plutit romantic, intr-o barca cu vaslas, ca o printesa curioasa, spionand prin ferestrele locuintelor vechi de sute de ani, dar si pentru ca, prin renume, te i…

Cu atitudinea mea rebela fata de turism, am gasit aici locul optim pentru a vizita in relanti. Pentru ca orasul este o bijuterie in aer liber, care isi spunea povestea in primul rand afara, prin cladirile si canalele de basm, peste care am plutit romantic, intr-o barca cu vaslas, ca o printesa curioasa, spionand prin ferestrele locuintelor vechi de sute de ani, dar si pentru ca, prin renume, te invita natural in socolateriile sale, in magazinele cu dantelarii, in catedralele majestuoase, in muzee (exista chiar si unul cu diamante!).
Chiar si locuitorii din cel mai faimos oras al Flandrei, aflat la distanta de cateva zeci de minute de Marea Nordului, par personaje de basm medieval, capete blonde, cu ochi verzi – cenusii, care iti graiesc amabil intr-o limba necunoscuta si totusi familiara, din care prinzi un cuvant cu rezonanta franceza, apoi unul intr-un fel de germana. Incepi sa crezi ca intelegi, dar intelesul frazei in flamanda iti aluneca apoi printre degete ca un pestisor de aur.
Sau ca o scoica de aur, pentru ca in Bruges, ca in toata Belgia, mancarea traditionala este moules et frites (scoici cu cartofi).
Dar la Bruges, ultimul motiv pentru care te duci este o portie buna de scoici.
Pentru ca ai atatea lucruri de vazut, nu degeaba centrul vechi al orasului este inclus in patrimoniul mondial al UNESCO. Si mai ai si ciocolata, dar la ea revin mai tarziu. Bruges (Brugge in flamanda) este o buna destinatie de weekend, daca esti la Bruxelles in calatorie de afaceri. Cu trenul ajungi de la Bruxelles intr-o ora, iar de la gara, pana in centrul orasului nu faci mai mult de 10 minute cu autobuzul sau cu taxiul, care nu e scump deloc (costa pana in 10 euro).
O vacanta de mai multe zile este o recomandare buna doar pentru prietenii ploii: in intreaga regiune bureaza aproape zilnic, iar vara temperatura medie este de 25 de grade.
Din octombrie, pe masura ce se apropie iarna, senzatia de “rece in oase” te cuprinde de cum iesi din hotel, dar minunea arhitectonica medievala ofera multe ascunzatori turistice care iti vor incalzi sufletul cu frumusetea lor. In primul rand, bisericile. Intr-una din cele doua mari piete din centrul vechi al orasului exista o Basilica ce adaposteste o relicva inestimabila: o fiola de sange despre care se spune ca i-a apartinut lui Iisus Cristos, fiind adusa in Flandra de la Constantinopole in secolul al XIV-lea. De altfel, Basilica se numeste Sfantul Sange. Este construita in stilul gotic, dar subsolul capelei contrasteaza puternic, in stilul romanic.
In fiecare an, de Inaltare, mii de credinciosi participa la procesiunea Sfantului Sange. In aceasta zi, despre care locuitorii sustin ca este cea mai frumoasa din Bruges, legenda spune ca sangele lui IIsus din fiola devine lichid.
Intr-o alta biserica, al carei nume e imposibil de pronuntat, Onze – Lieve – Vroukwert, in care se imbina natural stiluri arhitectonice de la romanic la gotic, poti descoperi si o surpriza: o statuie mai putin cunoscuta a lui Michelangelo care ii infatiseaza pe Sfanta Fecioara si Pruncul.
Odata turul bisericilor terminat, poti intra pentru o scurta vizita la Muzeul Diamantelor, unde, pe langa tentanta expozitie de pietre, de la cele in forma bruta, neslefuite, pana la cele mai “exquisite” taieturi, numai bune de montat in inele de logodna, exista si posibilitatea de a asista la o demonstratie de prelucrare. Demonstratia are loc numai o ora pe zi in fiecare zi, insa cu rabdare, poti sa “furi” ceva din secretele bijutierilor. Eu insa n-am rabdare si prefer bijuteriile fara pietre asa ca am preferat sa merg la o dantelarie, dupa o jumatate de zi de plimbat agale pe stradutele pietruite, pe langa casele cu ferestre ca-n povesti. Din pacate pentru iubitorii lucrului manual, acum dantelaresele nu mai ofera demonstratii practice, probabil pentru ca ar fi la fel de scumpe ca si broderiile pe care le au la vanzare. Spre exemplu: voal de nunta – 2.000 de euro, set fata de masa cu servetele aferente 1.200 de euro, cofraj de oua din dantela – 70 de euro, batista suvenir din batist cu dantela aplicata in colt – 3 euro. Preturile difera in functie de bogatia cusaturii si de stil: cel flamand este unul dintre cele mai cautate – o dantela transparenta si delicata ca o adiere imaculata, cu motive florale. Am luat cateva suveniruri din dantela, inclusiv un fluturas brodat roz, sub forma de brosa, dar care a zburat nepasator la cateva zeci de minute de la achizitionare, lasandu-mi reverul sacoului de catifea albastra frumos decorat cu un ac si niste lipici prost. E clar, dantelele belgiene nu sunt de nasul meu.
Am luat pranzul cu un grup zgomotos de prieteni, in centrul vechi, la terasa unui restaurant aflat in vecinatatea canalelor, desi afara era frig bine. Terasa era insa incalzita si pana si mancarea urma sa ne produca ceva calduri: in primul rand pentru ca a intarziat vreo ora si ne-am “incalzit” de nerabdare, iar apoi pentru ca am fost serviti cu niste dale de piatra incinse pe care am fost invitati sa ne frigem singuri carnea cruda. Dalele au degajat o caldura placuta la mult timp dupa ce am terminat cu vita mea delicioasa. Pranzul s-a incheiat cu o Leffe bruna, racoroasa si tare de aproape iti zboara mintile.
Umflati cu scoici si cartofi cu maioneza din zilele precedente, am lenevit inca o ora la terasa privind la canalele cu apa argintie si verdeata de la mal, intr-un decor perfect pentru casele medievale, renovate cu atentie. La cat sunt de frumoase, nu ai banui ca au sute de ani vechime si ca in ele locuiesc oameni adevarati. Mi-am imaginat pentru o clipa ca ma bucur de locul meu intr-o asfel de casa, precum cei 20.000 de locuitori ai centrului vechi din Bruges, dar mi s-a parut experienta atat de diferita de cea a frumosului meu apartament ceausist din Panduri, ca doar gandul la un desert cu ciocolata m-a convins ca as putea sa raman acolo mai mult decat weekendul programat.
Unul din trei magazine din Bruges este socolaterie, cu laborator propriu si cu vitrine ca la muzeu, la care ai putea sa te uiti mai amarnic ca un copil. Am decis, dupa multe deliberari cu mine insami, sa iau doar trei cutii de bomboane, doua mari pentru cadou si doar una foarte mica pentru mine (25, respectiv 11 euro). Am primit bonus o bomboana cu cafea (preferata mea) si as mai fi stat alte cateva ore sa adulmec mirosul de cacao, dar in magazinul in care eram se aglomerau valuri de turisti spanioli, francezi, germani, englezi si americani. Daca vrei intimitate, te poti plimba pe stradutele laturalnice, unde sunt mai multi localnici si putini turisti si tonul de targ este in surdina. Asa am descoperit intr-o casuta si o sapunerie, cu sute de arome unde, evident, toate produsele erau “home made”. Inclusiv cu aroma de “Chanel 5”, ce imita destul de bine originalul, dar cele mai bune mi s-au parut cele transparente cu lavanda si cu trandafiri, care aveau petalele naturale in interior.
Plimbarea pe canale este si ea un “must” al Bruges-ului, pentru ca barcagiul te poarta linistit intr-o noua poveste: a caselor celebre si a legendelor din oras si, daca ai avut putin noroc cu organizarea calatoriei, te poate conduce pana la poarta din spate a hotelului, nimic altceva decat un adapost luxos si discret, cu sala de receptie calda si dormitoare inalte, tapetate si cu tavan lemnos. Am adormit intr-un pat masiv de lemn inchis la culoare, la Bruges, ascultand picaturile de ploaie de pe geam si bucurandu-ma de inventivitatea mea: si o cutie foarte mica de bomboane de ciocolata belgiana poate fi data cadou, in vreme ce eu una pot manca linistita o cutie mare.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția