Brian Hughes sau simtul umorului impins la extrem

Uneori se pare ca numerosi oameni se straduiesc sa devina milionari sau miliardari doar pentru a fi liberi apoi sa-si dea frau liber pornirilor excentrice, care, in cazul unor persoane obisnuite ar fi pasibile de un sejur prelungit in cadrul unei institutii specializate.

In galeria de onoare a magnatilor excentrici trebuie, inevitabil, sa se afle si Brian G. Hughes, omul de afaceri american care a facut avere din fabricarea cutiilor de carton si de hartie prin anii ’20 si care a profitat apoi de noul statut pentru a intra in istorie drept creierul din spatele unora dintre cele mai renumite farse.

Fondatorul faimoasei Dollar Savings Bank investea cantitati semnificative de timp si bani in proiectarea unor farse elaborate, care implicau o buna parte dintre locuitorii New-Yorkului. De pilda, fiecare dintre proprietatile imobiliare ale lui Hughes (si nu erau putine) purta un panou urias pe care scria “Nu este de vanzare”. Pe de alta parte, una dintre cele mai mari placeri ale lui Hughes era sa pozeze in binefacator al metropolei, oferind cadou institutiilor oficiale proprietati “de mare valoare”.

A intrat in istorie ziua in care s-a infatisat in fata Consiliului Aldermen, anuntand ca avea sa doneze un teren in Brooklyn, pentru amenajarea unui parc public. Desigur, consiliul a acceptat oferta cu mii de multumiri, dupa care a instituit o comisie pentru a inspecta terenul cu pricina si pentru a proiecta viitorul parc. Marele teren s-a dovedit insa un patratel ce se intindea pe vreo doi metri si pe care Hughes il cumparase cu 35 de dolari.

Intr-un alt an, cateva societati istorice au primit de la omul de afaceri un conac despre care acesta afirma ca fusese locuinta generalului Lafayette in timpul Revolutiei americane. In realitate, era vorba de o ruina populata de persoane fara adapost, care nu avea nimic de-a face cu vreunul dintre revolutionarii americani.

De asemenea, Brian Hughes a fost prima persoana care a avut ideea de a se posta in fata legendarului magazin de bijuterii Tiffany’s din New York in ora de varf, dupa care a scos din buzunar un pachet plin cu imitatii de pietre pretioase si l-a aruncat pe trotuar. Cum toti trecatorii s-au aruncat sa adune asa-numitele bijuterii de pe jos, iar ceea ce a urmat a fost catalogata de ziarele vremii drept o invalmaseala cumplita, Hughes a fost atat de satisfacut incat a repetat adesea experimentul.

La un moment dat, tot milionarul cu un simt bizar al umorului a provocat un atac de panica personalului de la Metropolitan Museum of Art, dupa ce a plasat, in primele ore ale diminetii, un set de unelte de spargator si mai multe rame de tablouri la intrarea principala.

Dar farsele lui Hughes aveau si tinte individuale, nu numai multimi sau agenti de paza. De pilda, a ramas de pomina ziua in care, deghizat drept Printul de Amsdam, Cipru si Aragon, a inscenat o intreaga ceremonie in scopul de a o pacali pe actrita Lavina Queen, care credea ca urma sa fie decorata, devenind Printesa a Ordinului Sfintei Ecaterina de la Muntele Sinai. In timp ce actrita sedea mandra pe un tron improvizat in luxosul hotel Waldorf Astoria, Hughes alias Printul de Amsdam, Cipru si Aragon i-a inmanat o insigna veche de politist pe post de decoratie.

Printre farsele preferate de Brian Hughes se numara si cea care putea fi pusa in aplicare doar in zilele ploioase cand se prefacea ca uita la un restaurant sau alt loc public umbrele foarte scumpe. Cand cineva isi lua pana la urma inima in dinti si fugea cu umbrela, in momentul in care o deschidea, era acoperit de o ploaie de fluturasi (ce fusesera dositi in umbrela) pe care scria cu litere foarte mari “Furata de la Brian G. Hughes”.

Dar milionarul nu s-a oprit aici. Vreme de un an s-a slujit de presa pentru a mentine interesul in expeditia pentru descoperirea unei specii de mamifer denumit Reetsa, in America Latina. Expeditia fusese finantata de Hughes si, la capatul unui an de eforturi, acesta a anuntat ca, in sfarsit, cercetatorii reusisera sa captureze un exemplar de “reetsa”. Multimile de curiosi s-au adunat sa priveasca animalul, care, atunci cand a fost prezentat publicului, s-a dovedit a fi un biet bou (in limba engleza, reetsa citit pe dos inseamna “un bou”).

Tot Hughes a platit cinci centi pentru o pisica adunata de pe strada, pe care a inscris-o apoi in cel mai mare concurs de profil, pretinzand ca face parte din rasa Dublin Brindle si ca se numeste Nicodemus by Broomstick out of Dustpan by Sweeper (in traducere aproximativa Nicodim de Matura din Faras de Pamatuf). Felina a castigat premiul intai.

Prin urmare, Brian Hughes nu este studiat in manualele de afaceri de la scolice de economie, dar este si azi recunoscut pentru simtul bizar al umorului de care a dat dovada pe parcursul vietii.

Ceasuri & Bijuterii