Bogdan Stan: In cinci ani voi conduce o companie de top

Povestea lui Bogdan Stan, directorul general al Asitrans Asigurari, a inceput in urma cu 34 de ani intr-un orasel din judetul Olt, unde a prins pentru prima data gustul cifrelor. Parintii, amandoi profesori de fizica, i-au indus pasiunea pentru calcule, lucru care s-a vazut mai tarziu in cariera pe care si-a ales-o.
“Din clasa a cincea aveam deja o imagine foarte clara a vietii mele: trebuia sa fac matematica de performanta, sa-mi iau doctoratul si sa fiu profesor universitar”, isi aminteste Stan.
A urmat acest drum ani buni, timp in care a participat la olimpiade de matematica si a luat premii la diferite concursuri. “Cel mai mult a contat pentru mine un premiu pentru originalitate, pe care l-am luat in clasa a zecea la concursul Gheorghe Titeica, pentru gasirea unei solutii noi pentru o problema. Si mai original am fost atunci cand am venit la festivitatea de premiere direct de pe terenul de fotbal, in pantaloni scuti si tricou si am luat premiul de la un academician”, povesteste Stan amuzat.
Cum era si firesc, a ales Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii din Bucuresti, cu predare in limba franceza, despre perioada studentiei spunand ca a fost “tumultuoasa”.
“Anii facultatii au fost o perioada de cunoastere a lumii. Am plecat de langa parinti, unde viata era ordonata si am descoperit viata de camin. Cred ca, pentru a fi un bun manager, nu trebuie sa-ti cunosti doar meseria, ci si lumea”, spune seful Asitrans.
Despre traseul sau din facultate afirma ca a fost total diferit de cel al “studentilor seriosi”, care nici nu voiau sa auda de restante. “Am intrat la facultate cu media 9,9, am terminat primul an cu media 10, dar dupa aceasta nu a existat un an in care sa nu am doua-trei restante. Si nu pentru ca nu puteam lua examenul, ci pentru ca voiam note mari si nu ma prezentam daca nu eram pregatit.”
Dupa facultate Stan a urmat cursuri de masterat si a inceput sa predea matematica la Universitatea Politehnica. Nu a stat insa foarte mult la catedra, pentru ca, la 26 de ani, cand a ajuns asistent universitar, a decis ca trebuie sa faca altceva.
“Atunci m-am casatorit si mi-am dat seama ca este foarte greu sa-ti sustii familia dintr-un salariu de asistent universitar, iar despartirea de facultate a fost foarte dureroasa. Imi imaginam cu groaza ca la 30 de ani o sa fiu un profesoras prafuit.”
Nu a renuntat insa si la pasiunea pentru cifre. In anul 2000 a intrat in industria asigurarilor, ca analist de marketing la Astra, unde, dupa cum povesteste, intorcea rapoartele de marketing “pe toate partile”.
“Dupa sase luni, am ajuns sef al serviciului de asigurari de viata. Astra era la inceput pe aceasta piata si aveau nevoie de o persoana care sa inteleaga produsele, iar background-ul meu de matematica m-a ajutat foarte mult.”
A plecat din Astra in 2001, iar in luna martie, adica acum sase ani, a ajuns la Asitrans, pe atunci o societate de mici dimensiuni. Aici a inceput ca sef al serviciului de organizare si control, dupa care a fost consilier al directorului general, iar din 2004 conduce compania.
“Nu lucrez niciodata mai mult de zece ore pe zi. Avem in continuare o problema la nivelul societatii romanesti, pentru ca am vazut multi manageri care isi justifica activitatea prin timpul lucrat, nu prin rezultatele obtinute.”
In timpul liber ii place sa stea cu sotia si cei trei copii in casa lor din Otopeni, sa isi invite prietenii la un gratar sau sa se plimbe prin parc. Chiar daca trece foarte rar pe la birou in week-end, Stan spune ca lucreaza aproape tot timpul, pentru ca mai are intalniri de afaceri si acasa. Cei care au invatat cel mai mult din aceste intalniri sau din discutiile despre Asitrans pe care le are in timpul liber sunt copiii, spune el zambind.
“Copiii mei spun deja ca ei vor sa lucreze la Asitrans si au fost primii care au perceput rebrandingul companiei si care au inceput sa ii spuna EuroIns.”
Tot in timpul liber ii place sa lucreze in gradina, activitate care i-a devenit draga inca din anii copilariei, pe care i-a petrecut in cea mai mare parte la bunici, undeva in judetul Dolj.
Chiar daca a pastrat intotdeauna aproape matematica, de cand lucreaza in asigurari, seful Asitrans a renuntat la o alta pasiune.
“Citeam foarte mult: lecturi haotice, intense, tot ce-mi pica in mana. In copilarie, aveam o pasiune pentru cartile vechi si faceam kilometri buni pentru a ajunge la biblioteca judeteana, unde aveam senzatia ca intru intr-o grota plina de comori.”
Nu a lasat cartea din mana nici in anii facultatii, romanul care l-a marcat fiind “Un om sfarsit” de Giovanni Papini, in ideile caruia s-a regasit. Are insa si un scriitor de suflet.
“In perioada facultatii l-am descoperit pe Dostoievski si am avut ani de zile in care nu puteam sa adorm, oricat de obosit as fi fost, fara sa citesc macar o jumatate de pagina din cartile lui. Acum nu mai pot citi beletristica, nu pot sa mai intru in atmosfera unei carti, pentru ca tot timpul ma gadesc la serviciu sau la familie”, povesteste Stan cu regret.
Intra usor insa in atmosfera concediului si ii plac vacantele petrecute in tara, neplanificate si fara rezervari.
“Concediul ideal este cel in care te urci in masina si nu ai o destinatie bine definita. Ideea este cea de libertate, sa poti face stanga sau dreapta oricand vrei.”
Detesta litoralul romanesc, dar adora Delta Dunarii, loc pe care l-a redescoperit in ultimii ani. “Sfantu Gheorghe sau Sulina sunt destinatii pe care le recomand cu caldura, desi si acolo, usor-usor, a inceput sa se simta influenta civilizatiei.”
Anul acesta si-a planificat primul concediu cu familia in afara tarii, probabil intr-o insula greceasca. “Am avut pana de curand o idee foarte clara: chiar daca am posibilitatea sa plec in strainatate, mai intai trebuie sa-mi cunosc tara. Problema este insa ca serviciile sunt execrabile. Am vazut pensiuni pe patru stele, care chiar aratau asa si aveau o locatie foarte buna, dar comportamentul angajatilor nu era deloc de patru stele.”
Daca ar avea mai mult timp liber, seful Asitrans ar vrea sa faca la fel de mult sport ca in copilarie si in adolescenta, cand a facut karate si a fost capitanul echipei de handbal a liceului.
“Daca nu eram in asigurari, mi-ar fi placut sa am o viata activa, un job care sa imi aduca noutate in permanenta. N-as fi vrut sa lucrez intr-o banca, de exemplu, unde sa plimb hartii.”
Se bucura ca, la 34 de ani, a trecut deja de cele doua varste la care, mai in gluma, mai in serios, se gandea cu frica.
“Sunt doua varste pe care le-am considerat intotdeauna fatidice: 27 si 33 de ani. La 27 de ani au murit patru cantareti care mi-au placut foarte mult – Jim Morrison, Janice Joplin, Jimi Hendrix si Kurt Cobain, iar la 33 de ani a murit Alexandru Macedon si a fost rastingnit Isus”, povesteste Stan.
Peste cativa ani se vede la conducerea unei mari companii de asigurari.
“Este foarte important pentru mine sa imi adancesc cunostintele despre domeniul in care lucrez. Convingerea mea este ca intr-o perioada de pana la cinci ani voi conduce una din companiile de top ale pietei.”