Bogdan Carcu: Cea mai mare bogatie e sa o poti lua de la inceput

Adevaratul sau drum a inceput in momentul in care a renuntat la Politehnica si a dat la ASE. De fapt, la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii din cadrul Politehnicii a ajuns pentru ca in liceu a fost olimpic la fizica si pentru ca in 1991, cand a dat la facultate, nu stia exact ce cariera vrea sa urmeze.
“Am mers si eu ca orice om respectabil la acea vreme la Politehnica.” Insa rigiditatea si monotonia, precum si lipsa de fete de la Politehnica l-au facut ca dupa doi ani sa dea o noua admitere, de data aceasta la ASE.
“Asa ca, dupa cateva vizite pe la ASE, unde proportia intre baieti si fete era exact inversa, am decis sa ma inscriu la Facultatea de Comert-Marketing.”
De ce marketing? Pentru ca este o munca creativa si cu cat mai putin timp de stat la birou.
“Si a fost o decizie intuitiva, dar buna.” Dupa ce a intrat la ASE au inceput primele joburi, dar si primele afaceri. Astfel, Bogdan Carcu si-a facut ucenicia la Hyundai Auto Romania din grupul Tiriac, unde a inceput ca asistent de marketing, ajungad in timp sa coordoneze intregul departament.
Prima afacere a fost tot cam pe atunci, adica prin anul doi de facultate, cand impreuna cu un prieten si-a facut o firma de comert si aducea svaiter de la Vatra Dornei la magazinele din Ploiesti.
“Am vazut ca toata lumea se apuca de afaceri si tentatia a fost mare. Inca din facultate am vrut sa fac ceva al meu, sa castig bani.”
Iar afacerea s-a dovedit profitabila, cel putin pana cand le-a dat cineva o “teapa”.
“Am castigat ceva bani pentru vremea aceea pana cand ne-a dat cineva o ‘teapa’ de cateva milioane, ceea ce era considerabil in 1994, si a trebuit sa inchidem afacerea.”
Dar tot raul spre bine, cum e zicala, sau cel putin asa cum crede acum fondatorul Curiero.
“Cred ca nu a fost sa facem asta, desi daca am fi continuat am fi avut succes pentru ca nu erau multi distribuitori pe piata.”
Au urmat alte joburi, dar si o noua afacere. Si-a trimis CV-urile la mai multe agentii de publicitate, iar in perioada 1997-1999 a fost pe rand angajat la Scala J. Walter Thompson, OFC/DMB&B (D’Arcy) si Momentum – McCann Erickson. Astfel, in numai doi ani Bogdan Carcu a schimbat trei joburi.
“Nu am fost deloc un angajat stabil – in doi ani am schimbat trei agentii, vanand pozitii si salarii din ce in ce mai mari, sarind dintr-o functie in alta si de la o agentie la alta. Privind in urma, imi dau seama ca am facut si greseli destule, in special datorate arderii unor etape absolut necesare in capatarea unei experiente intr-o industrie.”
Experienta in publicitate l-a ajutat insa in urmatoarele afaceri, mai ales pentru ca a observat cum au reusit altii. Cel mai mult crede ca a avut de invatat de la sefa lui de atunci, Diana Flutur, actual CEO la Oddissey, care a fost pentru el tiparul perfect de manager.
“Mangementul participativ nu era pentru ea doar o teorie, ci chiar avea un talent innascut de a conduce oamenii.”
Este de inteles poate ca dupa doi ani de publicitate si-a deschis propria agentie. “Atunci cand am plecat din publicitate castigam 1.000 de USD pe luna, ceea ce era un salariu bun in 1999. Totusi, nu ma puteam impaca cu statutul de angajat, nu imi oferea destule provocari, nu era nimic riscant, totul intra pana la urma intr-o rutina, normala de altfel in orice job. Eu insa aveam nevoie de provocare, risc si simteam profund nevoia sa fiu ‘liber profesionist'”.
O parte din banii pe care i-a investit in agentia de publicitate proveneau dintr-o afacere anterioara.
“Am avut un atelier auto pe care l-am vandut, castigand astfel primii mei 10.000 $. Cu o parte din ei am deschis agentia de publicitate, iar o parte i-am investit pe bursa.”
Bogdan Carcu considera ca agentia de publicitate a fost prima sa afacere serioasa. Din pacate insa, faptul ca nu putea ajunge printre primii in domeniu l-a facut iar sa simta ca intra in rutina.
“La 10 ani de la Revolutie jocurile erau deja facute, marile agentii erau deja prezente pe piata si nu am avut decat sanse minime sa razbim in primii 10. Astfel, dupa patru ani de zile am decis ca publicitatea, desi spectaculoasa, nu imi ofera sansa de a ajunge in top.”
Astfel, Bogdan Carcu a decis sa paraseasca domeniul publicitatii si sa se concentreze pe firma de curierat Curiero, pe care de-abia o infiintase de cateva luni.
“In domeniul curieratului am intrat dintr-o intamplare… O cunostinta tocmai a dat faliment si m-a rugat sa o ajut.” Chiar daca la inceput a refuzat, in cele din urma a preluat afacerea. Curiero a ajuns acum una dintre cele mai mari companii de pe piata de curierat intern, cu o cifra de afaceri pe 2006 de 8 milioane de euro. “Daca stiam in ce ma bag probabil nu as fi intrat pe acest domeniu.”
Odata cu cresterea Curiero, Bogdan Carcu a reusit sa devina ceea ce si-a dorit, adica “liber-profesionist”. Acum are functia de presedinte, ceea ce ii da o liberate mare de miscare si ii lasa timp pentru creativitate. Mai mult decat atat, poate avea vacanta aproape oricand isi doreste.
Astfel dorinta de a evita rutina l-a facut presedintele Curiero, la numai 34 de ani.
“Unul dintre avantajele de a fi liber-profesionist este acela ca dispui intr-o mai mare masura de timpul tau. Am timp pentru mine si familie – ma joc cu cei doi copii ai mei, mergem la schi, patinam, inotam, jucam tenis aproape in fiecare zi. Am inceput chiar sa si citesc altceva decat carti de marketing, asta dupa o lunga perioada de pauza.”
Un alt hobby de-al lui sunt masinile… un hobby cam scump ce e drept, recunoaste si el. Insa ii plac motoarele si vrea sa le conduca, de aceea nu are nici sofer personal. Ce mai! Visul oricaruia dintre noi. Doar ca nu toti au doza de nebunie necesara pentru a o lua de la zero.
“Am avut colegi mai bine pregatiti decat mine, dar care nu vor sau nu au curajul sa aiba afacerea lor. Trebuie sa ai curajul sa risti o data si apoi sa risti in continuare.”
Si cursul MBA pe care l-a absolvit ASEBUSS in 2004 l-a facut tot din placere.
“Pentru mine ca ‘liber-profesionist’ nu avea importanta foarte mare diploma, ci mi-am dorit sa fac un MBA in special pentru partea de ‘networking’. Simteam nevoia sa cunosc oameni asemenea mie, cu valori si aspiratii asemanatoare, cu care sa pot impartasi experiente de business si, de ce nu, de viata.”
Bogdan Carcu nu prea merge in strainatate dintr-un motiv foarte simplu, ii e frica de zbor.
“Si in ultima clipa ma pot razgandi si chiar daca sunt in aeroport nu ma mai urc, chiar daca pierd banii de bilet.”
A fost insa in SUA, unde i-au placut mai ales New York-ul, Miami si Orlando. Pentru el destinatia preferata ar fi orice loc din lume unde n-a mai fost.
Bogdan Carcu este sigur ca, daca ar fi sa o ia de la capat, ar face acelasi lucru. “Daca as avea din nou 20 de ani, poate ar fi alte domenii spre care m-as indrepta, dar cu siguranta as avea tot afacerea mea.”
Asta pentru ca, cea mai mare bogatie este, in viziunea lui, nu sa iti poti cumpara orice, ci sa o poti lua mereu de la inceput.