Bloom the World este un proiect care a înflorit în peisajul local în iarna acestui an, e vorba de un eveniment restrâns, construit în jurul unei mese puse în unele dintre cele mai frumoase și inedite locuri din România. Cum ar fi să luați masa sub o cascadă, în vârf de munte sau în mijlocul unui lac? GALERIE FOTO

Bloom the World este un proiect care, după cum îi spune și numele, a înflorit în peisajul local în iarna acestui an, în plină pandemie, într-o perioadă în care lumea avea nevoie mai mult decât oricând de frumos. A început cu o masă cu patru oameni, într-un loc neașteptat. Între timp, au trecut circa 11 luni de la prima inițiativă și proiectul a ajuns la 100 de oameni implicați și 14 evenimente. Regula de bază, de la care există puține abateri, este de a organiza o masă pe lună într-un loc inedit, la care poate participa un număr limitat de persoane. E vorba de un eveniment restrâns, construit în jurul unei mese. De ce? „Pentru că masa este omniprezentă în viața noastră. La masă împărtășim, savurăm, ne bucurăm, râdem, plângem, trăim… la masă ne regăsim.“

„Bloom the world nu a urmat pașii unui «proiect» standard. Nu a avut un concept prestabilit, ci a devenit ceea ce este acum, dintr-o nevoie acută de a crea ceva și de a împărtăși un moment fain cu cei dragi“, spune Alexa Vîlcan, una dintre inițiatoarele proiectului.

În ianuarie 2021, într-o zi friguroasă și lipsită de activitate, ea a sunat trei prieteni și le-a spus că pune „de o masă“.

Și nu orice masă, ci una care să îi trezească din amorțire, să le aducă aminte că sunt artiști și că își trăiesc viața într-o lume plină de creativitate.

„Am simțit un dor nebun de natură, de muncă, cu ceea ce știu cel mai bine – cu florile, un dor de oameni.“

Și așa au ajuns toți patru la Cascada de la Vidra, pe care Alexa o descrie ca pe un loc minunat, care i-a întâmpinat cu o frumusețe de nedescris, dar și cu multe obstacole, cum aveau să afle în acea zi.

„Plouase, zăpada era înghețată, iar noi echipați necorespunzător.“ Au alunecat, au căzut, au scăpat flori în apă. Dar s-au ridicat și au continuat. Iar la final, au simțit că imposibilul a devenit posibil.

„Am reușit, patru oameni, să punem o masă, cu scaune, cu tot ce trebuie, într-un loc unde nu te-ai fi așteptat să vezi așa ceva. Iar feedbackul turiștilor a fost o surpriză neașteptată.“ Nu a fost deloc ușor. Și pe cât de greu a fost să monteze totul, pe atât de greu a fost să și demonteze și să ducă înapoi în garaj toate materialele.

„Dar, după zeci de ore de muncă, aproape înghețați, noi încă zâmbeam cu gura până la urechi și resimțeam adrenalina și extazul dat de faptul că am făcut ceea ce ne place și a avut un impact. A transmis emoție. A adus bucurie.“

Bloom the World a început cu o mână de oameni – patru persoane, din patru domenii diferite, dar conectați de pasiunile fiecăruia: flori, fotografie, videografie și jurnalism.

„Am mai primit apoi două suflete înfrățite de aceeași pasiune, iar echipa de bază a fost mereu aceeași: eu, Cristina Itul, Andreea Bogdan, Cătălin Cădan, Camil Șeișanu și Dragoș Negrea. Dar, în aceste 11 luni de activitate sunt aproximativ 100 de oameni frumoși, talentați, voluntari care ne-au sprijinit.“

Decizia de a continua proiectul a venit chiar după acea primă seară friguroasă de ianuarie. Iar ideea de bază a fost ca fondatorii să pună în fiecare lună masa în alt loc. „Și uite că am ajuns să planificăm ediția care încheie anul, decembrie.“ E încă o surpriză unde se va ține acest festin, dar Valea Frumoasă, Lacul Tarnița, Pădurea Limba și Dealul Mamut sunt doar câteva dintre locurile care au găzduit o masă până acum.

„Iubim meleagurile românești, diversitatea, resursele plaiurilor noastre. Inițiativa noastră a devenit Bloom the World în luna februarie când, într-un peisaj de vis, de iarnă ca-n copilărie, am simțit că pe masa noastră înflorește Valea Frumoasei. Și odată cu natura, înflorim și noi, oamenii.“

Bloom the World a devenit un moment de respiro pentru fondatorii care prin acest proiect au găsit libertatea de a se exprima. Nu există un client final, deci nici limitări.

„Ne raportăm la locul ales, desigur, dar fiecare face ce îi place și ce știe mai bine. Exact ca la prima ediție, și la fiecare de după, ne bucurăm de natură și de tot ce ne oferă aceasta.“

Alexa Vîlcan caracterizează Bloom the World ca o activitate ce redă echilibrul și răbdarea celor implicați, într-o perioadă în care cu toții avem nevoie de acestea la maxim.

„Încă suntem într-un moment greu pentru domeniile noastre, dar ce am învățat este că nu există imposibil; la fiecare masă cumva se așază totul și reușim. Sunt antreprenori ale căror afaceri au primit un boost în această perioadă, și antreprenori pentru care fiecare zi este o provocare. Noi suntem în a doua categorie.“

Pe toți i-a pus la încercare situația actuală, s-au reinventat, au muncit mult mai mult, au ieșit din zona de confort și au șlefuit fiecare parte din sine și din

businessurile lor. Au dat tot ce au avut, și încă un pic. „Cea mai valoroasă lecție pe care ne-a oferit-o pandemia este solidaritatea. Să ne susținem unii pe alții, să nu ne dăm bătuți, să fim alături pentru colegii de breaslă. Să fim alături de cei dragi mai mult.“

Bloom the World are la bază o regulă și anume o masă pe lună într-un loc diferit. Totuși, oportunitatea s-a ivit și antreprenorii au extins proiectul astfel încât să „pună masa“ și în afara acestor ediții lunare. Până acum ei au realizat 14 mese în 14 locuri diferite. Pe viitor însă, regula cu o masă pe lună se menține, tocmai pentru că vor să aloce resurse suficiente – de toate felurile – pentru ca totul să fie făcut cum trebuie.

„Ca participanți, în total, proiectul a adunat peste 100 de voluntari. În funcție de loc și ediție, echipa a variat de la 4-8 oameni la 15-20.“

Iar pentru că evenimentele erau deja imortalizate – aceasta fiind o parte a proiectului, fondatorii au vrut să împărtășească rezultatul muncii lor cu alți oameni, așa că au creat un calendar, ilustrat în fiecare lună cu o masă realizată de ei pe meleaguri autohtone. „Am păstrat o doză de mister și nu am divulgat locația exactă pentru că ne-am dorit ca fiecare om care intră în contact cu o poză sau un video din universul Bloom the World să-și dorească să redescopere România.“

Întreg profitul din comercializarea calendarului se va îndrepta spre o ONG locală. Această inițiativă a avut și rolul de a scoate în față voluntarii implicați în proiect.

În viitor, fondatorii vor ca această inițiativă să ajungă la cât mai mulți oameni. „Avem alături artiști locali atât de talentați și vrem ca munca lor să fie văzută, la fel cum ne dorim ca și locurile alese să devină locuri de vizitat și de simțit.“

Totodată, vor să pună mese în locuri cât mai aventuroase și, cum orice vis are nevoie de un scop, în viitorul apropiat plănuiesc să „cucerească“ și locuri din afara țării, cu echipa creată aici.

„Pentru că tot mai multe persoane vor să fie parte a proiectului, de anul viitor vom demara și o etapă de înscriere pentru fiecare lună, unde vom primi maximum zece persoane.“ E posibil să includă și o taxă de participare, dar asta vor clarifica la momentul oportun. „Experiența fiecărei ediții este unică și va fi o aventură de la început până la sfârșit.“ Astfel, ei vor divulga locul evenimentului doar în ziua în care acesta va avea loc, iar participanții vor lua parte la tot ceea ce presupune „punerea mesei“ în cadrul proiectului.

„Imaginează-ți cum ar fi să ajungi în acel loc vâslind sau poate cu un elicopter. Sau să mergi pe un traseu off road. Să faci o urcare prin munte când noaptea încă se îngână cu ziua și apoi, când ai ajuns, să te trezești înconjurat de frumusețe. De viață. De liniște și veșnicie.“

În acest an, proiectul a fost deschis pentru oricine a dorit. Au fost lansate invitații către oameni faini din diverse domenii, dar în mare parte s-au alăturat participanți fie din auzite, fie din social media, fie la recomandarea celor care au fost deja la o ediție Bloom the World.

Cum sunt alese locurile unde se organizează mese? Le știu inițiatorii proiectului sau le sunt recomandate. Important este să le transmită ceva, să fie în natură (musai) și să aibă o poveste.

„Ce ne-a unit la fiecare masă și ce i-a atras pe toți voluntarii proiectului, cred eu, este iubirea față de natură și dorința de a fi parte a unui proiect care-și propune să transmită un mesaj prin toate elementele folosite – de la mobilier la decor și de la linia melodică la text.“

Mesajul e acela că frumusețea există peste tot în jur, stă în puterea noastră să ne facem viața mai frumoasă și să împărtășim ce ne bucură și cu alții.

„Poveștile noastre seamănă destul de mult. Suntem artiști, suntem obișnuiți să creăm, să evidențiem frumusețea și apoi să o arătăm și altora. Pandemia ne-a «furat» numeroase ocazii de a face ceea ce ne place și la ce ne pricepem.“ Unii dintre cei implicați în proiect – dintre cei 100 de voluntari – fac ceva în domeniul artistic de zeci de ani, alții sunt abia la început, în timp ce pentru puțini este doar un hobby.

„Evoluția proiectului se vede în complexitatea meselor și în eforturile depuse de toți voluntarii. Avem obiceiul să facem și un «making of» al meselor și acolo se văd toate obstacolele peste care trecem pentru ca la final să punem masa așa cum trebuie.“

În fiecare lună e o poveste nouă. Într-o lună au traversat ape înghețate, în alta au dus masa cu elicopterul, într-una au pus un pian în apă sau o masă pe un ponton până la care au vâslit și pe care o balerină dansa.

„Am urcat mese în vârf de deal, unde nu ai acces cu mașina și totul s-a cărat în spate, la propriu. Am stat în corturi și afară ploua torențial. Am trecut de la agonie la extaz la fiecare masă, extazul fiind mereu emoția predominantă.“

De ce?

Pentru că masa, spune Alexa, este omniprezentă în viața noastră – de la începutul ei până la sfârșit. La masă împărtășim, trăim, savurăm, ne bucurăm, râdem, plângem, la masă ne regăsim. „După experiența acestui an, cu mese organizate în contextul pandemiei, deloc ușor, cu toate momentele pline de provocări, cu tot ceea ce înseamnă logistică, planificare, sincronizare, coordonare, putem să organizăm evenimente în orice circumstanțe.“

Călătorii