Blestemul lui Peter Pan

“E ora 8. Trezeste-te.”

“Nu vreau.”

“O sa intarzii si o sa rada colegii de tine.”

“Mai lasa-ma sa dorm cinci minute.”

“Daca stiai ca trebuie sa te trezesti devreme de ce ai stat pana noaptea tarziu la computer si la televizor?”

“Pai a fost un documentar despre motociclete si pe urma m-am jucat pe calculator de-a militarii din cel de-al doilea razboi mondial.”

Nu e o conversatie dintre o mama si copilul ei care nu vrea sa se duca la scoala, ci dintre o femeie in toata firea si sotul ei care ar trebui sa fie si el un barbat in toata firea, dar care, ca multi altii de varsta lui, s-a hotarat ca, de fapt, nu vrea sa se maturizeze. Niciodata. Sindromul Peter Pan, cum spun expertii.

Si asa se face ca, in vreme ce femeile s-au emancipat si s-au imputernicit dupa ce si-au ars sutienele si s-au agitat ca sa primeasca dreptul la vot, barbatii au dat “in mintea copiilor”. Ce s-o fi intamplat cu idealul masculin sigur pe sine, matur, ganditor, care se preocupa de toate detaliile si rezolva toate problemele? S-a transformat intr-un baietel care are nevoie de indemnuri si de un sistem complicat de recompense si pedepse ca sa se puna in miscare. Nu cred sa am vreo prietena care sa nu se planga ca isi traieste viata alaturi de Peter Pan, care de multe ori are nevoie de mai multa atentie si disciplina decat un copil adevarat. “Trebuie sa primeasca imediat orice isi doreste, altfel se crizeaza. Si cand il rog sa faca ceva treaba, trebuie sa il motivez cu chestii de genul “Daca duci gunoiul iti cumpar revista Mac World” sau “Daca dai tu cu aspiratorul de data asta te scot in oras diseara…”, spune o prietena care a dorit sa-si pastreze anonimatul, de teama represaliilor – adica de frica sa nu fie nevoita sa adauge si mai multe stimulente pentru domnul Peter Pan.

Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta vreodata, dar cred ca feminismul a avut si o latura mai putin benefica pentru femei: le-a obligat sa se lepede de orice slabiciune. Femeile au vrut sa demonstreze ca sunt la fel de tari ca barbatii, ba chiar si mai si, asa ca acum nu mai au voie sa fie niste flori ce trebuie ocrotite. Dimpotriva – toate trebuie sa fim varianta new&improved a Femeii Bionice: cariera, casnicie, copii, treburi casnice etc. Daca sufragetele au declarat ca se poate, cine suntem noi sa ne recunoastem invinse?

Prin urmare, eu nu pot sa ma mai plang de vreo migrena sau sa apelez la sticluta cu saruri in momentele critice. Ca sa nu mai vorbim de un lesin, care, din momentul in care am citit primul roman, mi s-a parut o solutie foarte convenabila pentru momentele de criza. De pilda: “Draga, de ce nu mi-ai gatit azi ciorba?” ar spune dansul. Iar eu m-as albi la fata si as lesina in bratele lui, care, impresionat de sensibilitatea mea feminina, mi-ar angaja imediat o menajera care sa gateasca ciorba. Dar figura asta mi-ar fi reusit probabil in secolul 19. Acum, in cel mai rau caz, pot sa scap cu un telefon la firma de catering.

Partea cea mai enervanta si mai perfida este ca, desi hoardele de Peter Pan sustin ca femeile le sunt egale (a se intelege capabile sa faca toata treaba), nu se comporta intotdeauna ca atare. Dupa cum imi povestea o alta prietena, care avusese (ne)norocul sa fie una dintre cele doua femei intr-o pozitie de conducere in cadrul unei multinationale: “La fiecare sedinta de strategie, directorul tehnic face o prezentare, isi expune argumentele, dupa care se intoarce spre mine si cealalta tipa si, vorbind foarte rar, spune: “Ati inteles si voi? Sigur? Ca nu ma deranjeaza sa repet ca sa fim siguri ca v-ati dat seama despre ce se discuta”.

Tehnologie