Bigamie, jocuri de noroc, extremism si petrodolari

H.L. Hunt, considerat de unii drept primul miliardar din lume si, la un moment dat, cel mai bogat om din Statele Unite ale Americii, s-a nascut in 1889, in Illinois, iar primii ani de viata nu au fost extrem de promitatori, avand in vedere ca nu a reusit nici macar sa termine scoala elementara. Insa, in buna traditie americana, a devenit un autodidact. Prin urmare, a invatat singur cum sa joace carti, cum sa parieze, cum sa conduca o plantatie de bumbac si cum sa castige bani din tot felul de combinatii mai mult sau mai putin dubioase.

Cand plantatia de bumbac pe care o administra din 1912 a fost inundata, in 1917, Hunt nu s-a pierdut cu firea, iar in 1921 a ajuns in El Dorado, unde goana dupa petrol era in plina desfasurare in acea perioada. Asa a devenit mandrul proprietar al primului sau put de titei, Hunt-Pickering Nr.1, iar pana in 1925, conform propriilor sale estimari, adunase o avere de 600.000 de dolari (o suma impresionanta pe atunci). Dar, pe cat de repede a castigat banii, parca si mai repede i-a pierdut, din cauza exploatarii excesive a campurilor de petrol care au secat vazand cu ochii. Hunt s-a implicat apoi in afaceri cu terenuri in Florida, unde iar a dat faliment prin 1930.

A pus bazele averii sale impresionante in Texas, unde petrodolarii au inceput sa curga din sonde, iar in 1948 revista Fortune a publicat un reportaj despre H.L. Hunt, denumindu-l cel mai bogat om din America. De alttfel, Hunt era atat de bogat incat, atunci cand fiul sau Lamar (unul dintre fondatorii Ligii Americane de Fotbal) a pierdut un milion de dolari in primul sezon cu echipa sa Dallas Texans, a declarat imperturbabil ca, avand in vedere fondurile de care dispune familia, Lamar va ramane fara bani doar daca ar pierde aceeasi suma de bani in fiecare an vreme de un secol si jumatate.

Cu toate ca era fabulos de bogat, H.L. Hunt isi facuse un obicei din a nu lua masa in oras, venind in fiecare zi la birou cu un pachet alcatuit din cateva sandwich-uri. Iar cand simtea probabil ca firma nu e intr-o situatie prea buna si ca ar fi nevoie de o reducere a cheltuielilor, nu se sfia sa rechizitioneze sandwich-urile secretarei, economisind astfel fonduri pretioase.

De asemenea, un alt aspect al vietii sale pentru care a devenit celebru este bigamia – Hunt s-a casatorit in 1914 cu Lyda Bunker, cu care a avut sase copii, iar in 1925 s-a insurat si cu Frania Tye, fara insa a fi divortat in prealabil de prima sotie. Hunt si Tye au avut impreuna patru copii, iar cand Frania l-a dat in judecata pentru bigamie, miliardarul a trimis-o la New York, unde a maritat-o cu unul dintre prietenii sai, John Lee, care a adoptat si cei patru copii. Lyda Bunker Hunt a decedat in 1955, iar in 1957 Hunt s-a recasatorit, cu o fosta secretara din cadrul companiei sale – Ruth Ray, cu care avea deja alti patru copii. Unii istorici sunt de parere ca Hunt era convins ca genele sale erau atat de pretioase si deosebite, incat era de datoria sa sa produca foatre multi copii, pentru ca nu cumva sa iroseasca acest dar.

Pe langa afaceri, amante, sotii si copii, Hunt a avut timp si pentru literatura, fiind autorul unui roman utopic, “Alpaca”, in care descrie viziunea sa asupra lumii perfecte. Ajunge doar sa sa spunem ca, in opinia lui Hunt, o societate ideala ar acorda foarte multa importanta membrilor sai ce indeplinesc trei conditii esentiale: sunt in varsta, foarte ambitiosi si foarte bogati. Restul nu s-ar bucura de privilegii sau inlesniri egale.

H.L. Hunt s-a implicat si in politica, sustinandu-l prin intermediul emisiunilor sale radiofonice pe senatorul Joseph McCarthy, conducatorul faimoasei campanii de demascare si acuzare a simpatizantilor comunisti din anii ’50. De asemenea, exista teorii potrivit carora Hunt ar fi fost implicat in asasinarea lui J.F.K, dupa ce acesta si-a facut cunoscute intentiile de a institui impozite semnificative asupra veniturilor din petrol, avand in vedere ca oamenii din afaceri din acest domeniu se foloseau de diverse scutiri de taxe pentru a finanta diverse miscari de extrema dreapta. Consecvent convingerilor sale de dreapta si fiind un adversar inversunat al lui Fidel Castro, Hunt a pompat fonduri si in organizatiile care incercau sa-l rastoarne pe presedintele cubanez.

Atunci cand nu punea la cale lovituri de stat, Hunt se relaxa jucand carti, iar cu cateva zile inainte de moarte se spune ca ar fi pierdut cateva sute de mii de dolari practicand acest hobby. De altfel, era foarte mandru ca a rusit sa joace carti chiar si cu Al Capone.

Afacerile sale cu petrol au ajuns si in Peru, Togo, Yemen si Oman.

A murit in 1974.

Stil de viață