Berarii nu se grabesc niciodata

“Nu se poate ca un om sa iti salveze viata si sa nu ii dai macar o bere”. Sau mai multe, am putea sa completam. Citatul de mai sus il puteti regasi printre randurile povestilor scrise pe peretii berariei recent deschise in Curtea Sticlarilor. Si, daca vreti sa urmati indemnul, berea tot acolo o gasiti.
Am decis sa vizitez localul care parafrazeaza numele cunoscutei curti din Centrul Istoric intr-o luni seara. Prin definitie berariile sunt locuri aglomerate. Insa, fiind abia inceputul saptamanii, nu ma asteptam sa gasesc atatia berari in bar. Abia am gasit o masa de doua persoane, undeva langa usa, caci mesele din prima incapere (vreo 7-8) si scaunele de la bar erau ocupate. Si nici nu-mi faceam sperante sa se elibereze ceva prea curand. Pe deasupra – se stie – dintr-o berarie nu pleci asa usor.
Am cercetat cu privirea “colegii de berarie”. Majoritatea tineri (poate aflati la primul job). Atmosfera ca dupa serviciu: discutii aprinse, multe comenzi de bere, glume spuse cu voce tare (chelneritelor sau prietenilor de la masa). Se auzea, totusi, si muzica de pe fundal. Dar, ca orice berarie, localul este destul de zgomotos.
Curtea Berarilor incearca sa se incadreze in sablonul numelui pe care il poarta, desi sunt cateva elemente inventive la nivel de decor. S-a pastrat mobilierul specific din lemn si barul cu tejghea larga – pentru cunoscatori. S-a pastrat si ideea de mese mari la care sa iti aduni toti prietenii pentru o bere la metru. Pana si formatul incaperilor mentine acelasi principiu al grupurilor destul de mari.
Nici nu imi imaginez cum ai putea sa mergi singur intr-o berarie. Doar daca ai chef sa iti afunzi gandurile intr-o halba. Sau daca vrei sa citesti chiar toate povestile despre prieteni si bere scrise caligrafic pe pereti.
Am incercat sa descifrez macar cateva dintre acestea. O istorioara vorbeste despre prima bere cu tatal. Sau despre prieteni vechi. O alta isi propune sa inspire veselie. Insa n-am putut descifra toate randurile. Povestile sunt scrise foarte sus, aproape de tavan, iar lampadarele (prea luminoase) imi impiedicau privirea. Numeroase imagini interbelice impodobesc peretii si barul. Ornamentatii inspirate se regasesc si pe ferestrele foarte largi care te lasa sa admiri curtea. Nici dozatoarele de bere nu sunt unele obisnuite, avand elemente din portelan pictat.
Meniul Curtii Berarilor este de la sine inteles. Accentul cade pe cateva sortimente romanesti de bere (intre 3,5 si 6 lei) si alte cateva beri de import (pana la 16 lei sticla). Se gasesc si cateva sortimente de whiskey si alte tarii, pe cand vinul poate fi servit la sticla sau la pahar. In meniu sunt trecute si alte bauturi (cu sau fara alcool) cu care ai putea sa iti potolesti setea. Insa ca sa potolesti foamea nu gasesti nimic.
Tot in cartulia meniului poti citi cateva dintre istoriile scrise pe pereti. Asta daca nu iti fura privirile plasma de deasupra barului sau discutiile aprinse de la mese.
N-am avut timp sa comand prea multe halbe in berarie. Si oricum era destul de tarziu – cel putin din punctul de vedere al orarului pe care il afiseaza Curtea Berarilor. Aici e program de la 12 la 24. Si din cate am citit pe chipul clientilor, nu doar mie mi se pare ca ar trebui prelungit.

Curtea Berarilor
Str. Selari, nr. 9-11 (in Curtea Sticlarilor)
Tel: 0723 279 620

Gastronomie /DJ Culture