Banii nu sunt totul. Spune un bancher

“Cand am auzit ca va trebui sa merg in Romania sa ma ocup de filiala de acolo am crezut ca nu este adevarat. A fost o mare surpriza…din pacate neplacuta. Era ca un vis urat. Si asta dupa ce lucrasem pentru ABN Amro in cea mai mare parte a timpului in America Latina, Columbia, Paraguay. Nu cred ca o sa uit vreodata..cand am ajuns la Bucuresti era o vreme oribila, ningea, era mizerie, circulatia era proasta. Gandul meu era cum sa-mi fac treaba mai repede si sa plec”. Dar, desi este prezent in Romania doar de vreo 5 ani, cunoaste insa proverbul romanesc..”Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Acum vorbeste aproape impecabil romaneste – lucru la care in primii ani a refuzat aproape categoric sa se gandeasca – iar la intrebarea unde “va vedeti peste 10 ani” raspunsul, venit aproape pe negandite, a fost: “in Romania, normal”.

Asa isi incepe povestea unul dintre cei mai renumiti, care este de fapt si extrem de discret, bancheri din sistemul bancar romanesc: Robert Rekkers, un olandez de 43 de ani, care a bulversat anul trecut in vara piata financiara romaneasca cand a lasat unul dintre cele mai mari grupuri financiare din lume – ABN Amro – pentru o banca romaneasca, mult mai mica: Banca Transilvania.

El a condus de fapt din 1998 operatiunile din Romania ale grupului olandez, reusind “impreuna cu echipa”, dupa cum recunoaste, sa aduca banca pe locul trei in topul bancilor care activeaza pe piata bancara romaneasca.

Tocmai de aceea plecarea lui la Banca Transilvania, din august anul trecut a fost o surpriza pentru multi.

“A fost cea mai grea decizie pe care a trebuit sa o iau pana acum in viata mea. Am lucrat 18 ani pentru ABN Amro. E in inima mea. Am avut nopti intregi in care nu am dormit pana am dat raspunsul celor de la Banca Transilvania. Trebuia sa plec, sa aleg intre a lucra pentru ABN Amro in Turcia sau sa detin o pozitie de conducerea in ABN Olanda. Pana la urma am ales: Banca Transilvania”

Dar totusi de ce? Este probabil intrebarea care, desi are conturat acum un raspuns, ramane inca pentru multi ca fara raspuns.

“Am venit in Romania cu gandul sa crestem banca ceea ce am si reusit de altfel. Faptul ca aveam o echipa tanara, motivata, faptul ca aveam know-how-ul si o parte dintre noi experienta de banking international, faptul ca erau putine banci straine si lumea le cauta mai repede decat pe cele romanesti, ne-a ajutat foarte mult sa punem pe picioare ABN Amro Romania. Dar in momentul in care banca mama si-a definitivat strategia pentru pietele emergente, printre care si Romania si Turcia, si am ajuns la concluzia ca nu era in pas cu ceea ce mi-as mai fi dorit eu sa fac in continuare mi-am zis ca este mai bine sa plec”. Si a plecat.

Dar nu cu mana goala. Odata cu el din ABN Amro au mai plecat la Banca Transilvania alte noua persoane, printre care actualul

vicepresedinte al Bancii Transilvania si directorul sucursalei din

Bucuresti a bancii din Cluj. Cum vor imbina experienta de corporate

dobandita in ABN cu strategia de retail a Bancii Transilvania ramane insa de vazut.

Rekkers s-a mutat odata cu preluarea sefiei Bancii Transilvania la Cluj, dar continua sa vina destul de des in Bucuresti. “Desi Clujul este un oras mare, viata sociala nu este chiar ca in Bucuresti”, spune Rekkers.

Timpul liber, destul de putin dupa cum spune, il imparte intre golf si jogging. “Imi place foarte mult golful. De fapt sunt un impatimit al acestui sport. Sunt membru in diverse cluburi, la Sebes, la Breaza, ma cunosc cu aproape toti jucatori importanti de golf. Este un sport care ma relaxeaza dar in acelasi timp creaza si mediu propice pentru discutat business”, spune Rekkers.

Calatoreste mult. “Cele mai multe calatorii le fac in interes de serviciu. Este aproape normal mai ales ca intotdeuna cariera a primat pentru mine. Ca a fost bine, ca a fost rau? Mereu mi-a fost greu sa ma decid. Un lucru este insa cert: viata nu se rezuma doar la a avea bani. Si inca ceva, un drum pe luna, un week-end de fapt, este obligatoriu in Olanda, la Amsterdam pentru a-mi vedea fiul – pe Ralph- care incurand va implini 4 ani”. Robert Rekkers mai are si o fiica, de 7 ani, care nu locuieste insa in Olanda.

Afaceri proprii si investitii? Cea mai mare parte a banilor, destui dupa cum recunoste, ii joaca pe piata de capital – externa si, mai putin interna. Apoi a avut o inclinatie spre eurobondurile romanesti, spre investitiile imobiliare si spre arta.

“Sunt un jucator impatimit pe Bursa. Cea mai mare parte a banilor sunt plasati pe bursa din Amsterdam, din Paris, pe Wall Street si chiar la Bucuresti. Aici, sincer, singura investitie sunt actiunile Bancii Transilvania. Nu neaparat ca nu am incredere in potentialul BVB dar recunoc ca inca nu cunosc istoricul companiilor care m-ar tenta si la cat am pierdut de-a lungul timpului nu prea imi vine sa ma arunc”, spune presedintele Bancii Transilvania.

“Un plasament important am facut la vremea respectiva in eurobonduri romanesti, in cele care au maturitatea in 2008, in 2012, am cumparat si bonduri Petrom. Apoi, o parte din bani au mers intr-o investitie imobiliara – am cumparat un teren, la periferia Bucurestiului, in zona Mogosoaia, acest domeniu fiind dupa parerea mea cu un potential enorm in perioada urmatoare. Si arta m-a atras, asa ca ori de cate ori am avut ocazia mi-am completat colectia de tablouri pe care o detin”.

Ce investitii ar recomanda cuiva care i-ar cere acum sfatul? “Piata de capital, investitiile imobiliare si , pe termen mai scurt, plasamente in titluri de stat in valuta emise de Ministerul Finantelor”.

Unde se vede peste 3 ani? “Director general al Bancii Transilvania”.
oana.nuta@zf.ro

Cultură