Bani noi pentru carti vechi
Paradoxal, cartile si banii au si ceva in comun: valoarea lor e relativa, de obicei trec prin mai multe maini si ...se pot colectiona. Cei care stiu sa faca diferenta intre valoarea literara si cea bibliofila a unei carti vechi sunt anticarii si bibliofilii
Paradoxal, cartile si banii au si ceva in comun: valoarea lor e relativa, de obicei trec prin mai multe maini si …se pot colectiona. Cei care stiu sa faca diferenta intre valoarea literara si cea bibliofila a unei carti vechi sunt anticarii si bibliofilii. Pentru acestia cartea trebuie nu numai citita, ci si admirata si ingrijita. Aproape ca o fiinta, dar una cu pret in multe zerouri.
Bibliofilia e lumea in care cea mai dificila intrebare e “cat face asta?”. Aici un clasic francez poate costa mai putin decat un studiu asupra spanzurarii sau unele monitoare oficiale de dinainte de 1900, iar memoriile unui chirurg militar pot “face” mai mult decat o enciclopedie.
Expertii ne lamuresc: o carte veche se evalueaza din punct de vedere bibliofil in mai multe trepte: de la calitatea copertei, a legaturii, a hartiei (Arches e printre cele mai pretioase), la diferitele adaugiri ca autografe, insemnari sau ex libris-uri (un fel de eticheta care identifica proprietarul si care poate fi la randul ei o mica opera de arta).
De aceea un exemplar foarte important pastrat in conditii execrabile poate costa mai putin decat o lucrare mediocra pe care insa proprietarul sau editorul le-a pus intr-o legatura somptuoasa de piele, uneori de 20 de ori mai scumpa decat cartea in sine, apreciaza anticarul Marius Nicolescu de la galeria-anticariat Curtea Veche. “Noi alunecam din aprecierea pe care o fac cei mai multi cartilor, pentru noi cartea devine obiect de arta”, adauga el. Si ilustratiile sunt foarte importante (de la gravuri la acvaforte, acuarele). Expertul in bibliofilie al Casei de licitatii Alis, Alexandrina Cinileanu, atrage atentia asupra unui volum al simbolistului Louys Pierre, care a fost evaluat initial la 350 lei noi si s-a vandut cu 950 lei noi (264 euro). Cartea e considerata o adevarata opera de arta, avand snitul (marginea hartiei) auriu, stante aurite, fiind legata in piele, ilustrata cu diverse gravuri si acvaforte, marcata cu un ex libris, iar hartia personalizata in filigran.
Dar asta nu inseamna ca in bibliofilie numai “haina” conteaza. Pretul unei carti depinde de raritatea ei, de momentul istoric actual, de context. De pilda, albumele de arta erau o comoara inainte de ?”89, iar acum se cauta mult tot ce tine de istoria Bucurestiului, spune expertul Alis. Ea presupune ca acest fapt e legat si de hartile din volumele respective si de dorinta unor proprietari de a-si recupera casele si terenurile. Anticarul Marius Nicolescu remarca o alta tendinta, de care se face vinovat internetul: pretul enciclopediilor a scazut in general, pentru ca acum informatia e accesibila mult mai usor. Ceea ce nu inseamna insa ca un exemplar special isi pierde valoarea. “Totul e sub semnul conjuncturii, iar valoarea e o notiune diferita de pret”, subliniaza Nicolescu.
Un alt exemplu de carte pretioasa ar fi Enciclopedia Romana din 1935, dar numai volumele care pastreaza acele portrete (Carol, Maria, Ferdinand) interzise de comunisti. Pretul lor ajunge la 800 de lei noi, dupa cum estimeaza anticarul Adrian Oprea, de la Ex Libris. Mihai Belea de la anticariatul librariei Noi propune un alt volum – “Luceafarul” lui Eminescu, ilustrat de Misu Teisanu (1000 lei noi). Raritati sunt si manuscrisele clasicilor romani sau cartile avangardei literare romanesti (Geo Bogza, Sasa Pana, Gellu Naum), care au fost scoase in tiraje mici si au ilustratii semnate de prieteni ai autorilor, care se chemau Constantin Brancusi, Victor Brauner sau Jacques Herold. O particularitate a pietei cartii e aceea ca un volum romanesc nu are valoare decat aici, pe cand cartea veche franceza, de pilda, poate fi scumpa si la noi.
Anticarii intalnesc colectionari cu pasiuni dintre cele mai ciudate: unii colectioneaza carti despre istoria duelului sau dresura de cai, altii carte erotica, autografe, dedicatii sau curiozitati. Si cei mai multi ar fi in stare sa faca drumuri de mii de kilometri si sa-si vanda si casa pentru un volum dorit, daca sunt colectionari adevarati. E un lucru greu cuantificabil, foarte conjunctural si dimensiunea personala conteaza mult, spune Nicolescu. “Daca ai cumparatorul potrivit, cel interesat, o carte care nu s-a vandut la licitatie cu 500 de dolari se poate vinde la anticariat cu 2.000”, adauga el.
Iar daca nu “renteaza” neaparat din punct de vedere financiar, o biblioteca bogata ne poate ajuta sa ne recuperam memoria pierduta, ca in cazul personajului lui Eco din “Misterioasa Flacara a Reginei Loana”.
iulia.stancu@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
