Bancile incearca scadente mai lungi si la depozite

Bancile cauta sa atraga finantari de la clienti pe termene tot mai lungi, in contextul expansiunii rapide a creditarii, corelata cu marirea scadentelor imprumuturilor.

Oferta bancilor este inca dominata de produse de economisire cu scadente pe perioade scurte (cuprinse intre una, doua saptamani si un an). Recent insa, mai multe dintre acestea au adaugat in oferta lor produse de economisire cu scadente la doi si chiar trei ani.

Aceste depozite sunt constituite in special in valuta, pentru a evita aparitia temerii de risc monetar din partea clientilor, dar si pentru ca pe piata bancara romaneasca nu au existat, cel putin pana de curand, indicii concrete de pret pentru aceste scadente la lei. Dobanzile oferite la valuta sunt, in mod normal, mai ridicate decat cele remunerate la depozitele cu scadente mai scurte, osciland intre 4% si 5% pe an. Bancile remunereaza insa depunerile cu dobanzi fixe, in timp ce, pe plan international, ratele ar putea sa inregistreze majorari. De altfel, Banca Federala a Statelor Unite a majorat dobanda de interventie in ultimele luni de la 1% la 1,75% pe an, iar analistii prognozeaza pentru jumatatea lui 2005 un nivel de 2,25% pe an. Banca Central Europeana nu a operat in ultima perioada nici o modificare a dobanzii de interventie, care se mentine astfel la 2% pe an.

Desi sunt foarte rare, exista si depozite pe termene lungi in moneda nationala, remunerate de asemenea cu dobanzi fixe. Aceste plasamente sunt cele mai profitabile, intrucat asigura randamente ridicate,an contextul trendului de scadere a dobanzilor in corelatie cu evolutia inflatiei.

Noile produse din aceasta categorie ofera un compromis intre scadenta mai lunga, dorita de banci, si accesul la bani, clientii fiind reticenti inca in privinta imobilizarii resursele pe termene lungi.

Astfel, bancile ofera produse de economisire cu scadente mari, dar care permit depuneri trimestriale sau incasarea trimestriala a dobanzii.

Bancherii sunt de acord asupra necesitatii maririi scadentei la sumele atrase, in contextul extinderii constante a termenelor de scadenta la creditele acordate, chiar si la finantarile pentru nevoi curente. La aceasta se adauga si extinderea creditarii in domeniul imobiliar, care are scadente mari, intre zece sI douazeci de ani.

Plasarea economiilor in depozite cu scadente lungi, pe mai multi ani este o practica des intalnita in Occident. In Romania, datorita experientei tranzitiei si, mai ales, a lipsei unei culturi bancare, clientii evita sa-si imobilizeze economiile pe termene lungi.

Efectul este normal, in conditiile in care depunatorul nu stia cand putea aparea o nevoie neprevazuta de bani, generata de cauze greu previzilbile. Un alt factor important au fost politicile bancilor in privinta lichidarii depozitelor inainte de scadente, pentru care prevedeau comisioane mari si penalitati la plata dobanzilor. La aceasta se adaugau si inflatia exploziva, ceea ce a determinat ca, de – alungul anilor, dobanzile remunerate de banci la depozite sa fie real negative. Astfel, depunerea de bani pe termene lungi era o afacere cel putin paguboasa.

Imbunatatirea starii de sanatate a sistemului bancar, precum si evolutia indicatorilor macroeconomici permit de acum implementarea de noi produse. In plus, sub presiunea concurentei, bancile au redus considerabil nivelul comisioanelor si al penalitatilor percepute.

O categorie aparte de produse sunt cele care combina accesibilitatea la resurse oferita de un cont curent cu o dobanda ridicata, apropiata de cele remunerate la depozitele la termen. Aceste produse au rolul de a incuraja economisirea, fiind totodata o modalitate de a atrage clientii si de a-i determina ulterior sa-si plaseze disponibilitatile pe scadente mai lungi.

Prelungirea scadentelor la care sunt atrase resursele a devenit o preocupare si pentru Ministerul Finantelor. In luna septembrie statul a renuntat la plasarea titlurilor cu scadenta de pana la un an, in favoare celor cu maturitati de doi, trei si cinci ani. De altfel, luna trecuta a consemnat reluarea vanzarii de titluri cu scadente la doi ani, dupa o pauza de zece luni. Concomitent, Finantele au impus si o diminuare a dobanzilor acceptate. Astfel, la titlurile cu maturitatea de trei ani statul a acceptat la ultima licitatie o dobanda maxima de 18,97% pe an, fata de 19,4% la licitatia anterioara. Pentru titlurile cu scadenta la doi ani, randamentul maxim acceptat a fost de 13,95% pe an, in timp ce la titlurile cu scadenta la cinci ani statul a acceptat sa plateasca o marja de 4,7% peste nivelul inflatiei. liviu.chiru@zf.ro

Stil de viață