Bancherii de investitii sunt pe dinafara

Pana acum doi ani, erau vedetele necontestate ale economiei americane, artizanii tranzactiilor mamut de pe Wall Street, vrajitorii cifrelor, care isi imparteau ziua (si noaptea) intre power lunches, video conferinte si teleconferinte cu fosti, actuali, viitori si potentiali clienti si care asigurau buna functionare a inimii financiare a lumii, Wall Street, prin transfuzii sanatoase de dolari. Acum, departe de a mai intoarce cu lopata gramezile de bani, fostii consilieri de investitii s-au metamorfozat intr-o noua specie, a carei aparitie ar fi fost imposibila inainte de recesiunea economica din ultimii doi ani: casnicul.
De fapt, bancherii de investitii sunt pe cale de a deveni o specie pe cale de disparitie, adevarati dinozauri care, de la epoca infloritoare a salariilor de sase cifre sunt amenintati acum cu era glaciara a recesiunii si a concedierilor – de la bonusurile de milioane de dolari si facilitatile fabuloase oferite pe vremuri de companiile disperate sa angajeze pe cel mai bun orator si negociator, au regresat pana la un salariu mediu anual de circa 80.000 de dolari. In anul 2000, primele din sectorul serviciilor financiare de pe Wall Street s-au ridicat la 19,4 miliarde de dolari. Anul trecut nu au depasit 7,9 miliarde.
Unii dintre acesti fosti nu simt nevoia sa fie compatimiti: la circa 40 de ani, de regula cu cu o sotie, doi copii si 15 milioane in banca, sunt constienti ca sunt mult mai norocosi decat majoritatea muritorilor de rand, pentru care o casa la New York, alta pe malul Atlanticului, vacante la Aspen si in Caraibe si un abonament la o sala de fitness in valoare de 1000 de dolari pe luna nu echivaleaza nicidecum cu a strange baierile pungii. Si au ocazia de a sta acasa, de a petrece mai mult timp cu sotia neglijata de circa doua decenii si cu copiii pe care nu au ajuns niciodata sa ii cunoasca foarte bine. Iar daca duc copii dimineata la scoala, cu atat mai bine, deoarece nevasta este ocupata cu activitatile de la clubul de tenis sau chiar cu o cariera proprie.
Dar nu toti expertii financiari si-au ascultat propriile sfaturi, de a strange bani albi pentru zile negre, asa ca 11 septembrie i-a prins nepregatiti, iar valul de concedieri care a urmat a facut nenumarate victime printre cei care credeau ca o baza de date de cinci stele si un telefon reprezinta garantia unei cariere nemuritoare. Will Stephenson a facut si a desfacut fuziuni si achizitii timp de zece ani la trei firme de pe Wall Street. Pentru prima oara in viata, este nevoit sa traiasca din economii, dupa ce pozitia sa in cadrul firmei a fost restructurata ca urmare a recesiunii. Rata la apartamentul din Park Avenue se ridica la circa 5.000 de dolari pe luna, casa de vacanta costa si ea 20.000 pe vara, iar cheltuielile lunare sunt in valoare de 12.000 de dolari. Cum schimbarea stilului de viata nu este o optiune, iar o slujba care sa ii ofere peste 500.000 de dolari pe an nu se gaseste la mica publicitate, singura optiune a ramas deschiderea unei afaceri proprii. Exista si aici insa o problema, deoarece majoritatea bancherilor de investitii nu se pricep si la altceva. “Ma credeam invincibil, pe cand nu eram de fapt decat un agent de vanzari, ce-i drept la o scara mai mare. Unica solutie ar fi sa-mi infrang dependenta de telefon, de fluxul de adrenalina si de euforia incheierii unei afaceri de miliarde si sa-mi deschid probabil un restaurant”, conchide Stephenson. Pana sa se hotarasca asupra unei noi ocupatii, isi zugraveste casa (cu mana lui deoarece renovarea de 60.000 de dolari pe care o planuise este acum imposibila), participa la toate sedintel;e cu parintii, antreneaza echipa de fotbal a fiului sau si gateste seara cate o cina exotica, deoarece sotia tocmai a obtinut o slujba la o agentie de publicitate si nu mai are vreme de treburile casnice. Iar o menajera, desi ajuta la pastrarea aparentelor, este un accesoriu extrem de costisitor.
Pentru majoritatea acestor consilieri care nu mai au pe cine sa consilieze, o optiune aceptabila ar fi somnul criogenic, astfel incat sa se poata trezi peste cativa ani (cand poate recesiunea se va termina) si sa sa puna din nou mana pe telefon si pe lopata de bani. raluca.badea@zf.ro

Gastronomie