Bamboo, Occidentul de pe Lacul Tei

Am regasit intr-un weekend clubul Bamboo, ce-i drept, ceva mai schimbat fata de anul trecut. Din cate am inteles, este printre putinele localuri care produc unele modificari de la un sezon la altul, semn ca este genul de club cu puternic iz occidental, la care ravneam in serile petrecute in fata televizorului, la emisiunile despre unele cluburi exclusiviste din S.U.A.. Daca anul trecut aveau si un restaurant, acum nu l-am mai vazut. Nu stiu daca neaparat din cauza ploii de vara care m-a prins (pentru a nu stiu cata oara!!!) si nu m-a lasat sa trag cu ochiul macar la terasa din fata clubului.

Norocul a facut sa dau de cativa prieteni care aveau deja rezervata o masa in sectiunea VIP (exact asa cum vazusem eu la TV), o zona pazita strasnic de un bodyguard imens, amplasata exact in spatele pupitrului folosit neintrerupt de catre DJ. Masa ma astepta primitoare cu o sticla de sampanie, wisky si ceva energizante. Deh, nu degeaba m-am zbantuit toata noaptea de fericire ca am parte de cel mai bun tratament de club.

Din vorba-n vorba cu un cunoscut, acesta imi marturiseste ca pentru masa sa a dat nici mai mult, nici mai putin de 1.000 de euro pentru rezervare. Baliverne? Basme pentru adormit copiii mici? Nici acum nu m-am lamurit cum se poate face o rezervare in Bamboo si de ce costa atat distractia omului… Uitasem ca este unul dintre locurile care parca nu fac parte de pe aceeasi planeta a cluburilor pe care am tot explorat-o pana acum. La suma auzita de urechiusele mele m-am ambitionat si mai mult sa vad daca eterul din bambus merita respirat la un astfel de pret (pentru cine isi permite).

Atmosfera din club mi-a placut mult din simplul fapt ca este un loc in care se aduna cea mai buna lume, altoita pe alocuri de ceva snobi, dar, in general, tineri frumos imbracati fie in clasicele tricouri lejere, fie chiar rochii de seara, foarte multi straini, fete superbe si chiar persoane publice autohtone.

Pana nu am vazut niste decoratiuni de bambus pe langa niste coloane nu am reusit sa-mi justific numele clubului. Abia atunci am respirat usurata, mai ales dupa ceva experiente neplacute cu unele localuri care se numeau intr-un fel si aratau altfel, fara nici o legatura intre ceea ce voiau sa para si ce erau de fapt. De mare efect erau unele lampadare facute parca de catre adevarati artisti plastici, foarte multa sticla in jur, spoturi interesante pe care nu le-am intalnit in nici un club pana acum.

Nici de aceasta data nu am prins un meniu, dar nu i-am simtit lipsa fiindca personalul de la bar isi cunostea foarte bine meseria si am fost servita prompt cu tot ceea ce am dorit eu. Si, spre marea mea surprindere, nu m-am trezit ca am o suma ireala de plata, ba chiar am avut un soc sa constat ca preturile nu au fost atat de mari pe cat ma asteptam.

M-a amuzat teribil o asa-zisa “legenda” a localului – se spunea ca unul dintre patronii lui ar fi vrut sa atarne deasupra piscinei o masina de ultimul tip, ceea ce mi s-ar fi parut cu adevarat spectaculos de vazut, si ma indoiesc ca mi-as fi dezlipit ochii de la automobilul suspendat jelind ca o astfel de “jucarie” sade asa…singura si nefolosita. Peste piscina, insa, nu am vazut nici o masina, ci doar un podet flancat cu sticla.

Gastronomie