Avocat fara de vina?

Probabil ca avocatii din Statele Unite fac coada la usa lui Tony Gilroy pentru a-i multumi. Filmul sau “Michael Clayton”, despre presiunile si tensiunile din lumea ciocanasului trantit insistent si ineficient (in comediile gurese) si implacabil (in dramele cu tragice decese in final), se vrea o incursiune sincera si lipsita de prejudecati in universul marilor corporatii fara scrupule in goana dupa profit si a angajatilor lor, care platesc adesea mai mult decat vor pentru un salariu anual de sase cifre.
Dupa ce a scris cateva filme puternice (printre care seria Bourne si cea mai buna ecranizare dupa Stephen King, “Dolores Claiborne”) Gilroy il ia pe George Clooney de-o aripa si-l transforma intr-un Neo al matricii avocatimii: angajat al unei mari firme din New York, Michael Clayton (Clooney) se ocupa de cele mai grele cazuri, exact acelea pentru care manualele nu te pregatesc deloc.
Din arsenalul lui Clayton fac parte spagile, micile santaje, cosmetizarile ilegale, eludarea regulilor, avocatul fiind un fel de detergent universal al cazierelor indivizilor plini de bani.
Dar cand colegul si prietenul sau Arthur Edens (Tom Wilkinson) are un atac de… moralitate exact cand procesul sau era pe cale sa se termine pozitiv, Clayton are de luat o decizie grea: sa musamalizeze cazul (care seamana foarte bine cu cel din “Erin Brockovich”) sau sa-si asculte inima si sa ia prima decizie morala din ultimii sai ani de cariera. Dar in cale ii sta si stresata Karen Crowder (Tilda Swinton), avocata maleficei multinationale implicate in proces, in stare de orice pentru a-si pastra postul, salariul si… mintile.
Adevarat thriller, caci anumite informatii te pot costa viata, “Michael Clayton” se desfasoara molcom, inselator, Tony Gilroy fiind mai degraba un contemplativ decat un adept al actiunii ritmate. Probabil acest lucru i-a si adus cele sapte (surprinzatoare) nominalizari la Oscar, dintre care patru la cele mai importante categorii: film, regizor, scenariu original si actor in rol principal.
Cu un inceput excelent, in care personajele lui Clooney, Wilkinson si Swinton par ca vor avea parte de destine separate, filmul se pierde treptat intr-un hatis de scene inutile, al caror scop este “sa ne arate umanitatea angajatilor marilor corporatii”, dupa cum spune Gilroy. Cu toate acestea, nici actorii (toti trei nominalizati la Oscar) si nici regizorul nu reusesc sa starneasca empatia spectatorului, construind o lume ermetica, inaccesibila, in care “binele” invinge “raul”, dar abstract si dezamagitor. Iar faptul ca toti acesti avocati extrem de umani lupta pentru a proteja o multinationala ale carei produse sunt cancerigene fac aceasta “umanitate” absurda si in acelasi timp rizibila.
Incercarile lui Gilroy de a-si “umaniza” personajele construindu-le biografii banale (vezi relatia dintre Clayton si fiul sau, tentativele de a iesi din avocatura pentru a-si deschide un restaurant, jocul de poker, caderea nervoasa a lui Arthur si asa mai departe) nu fac decat sa sublinieze lipsa de curaj a finalului expediat, nedatator de satisfactie.
Ireprosabil exercitiu de stil, “Michael Clayton” este un film prea tehnic, de vazut si studiat in facultatile de profil si nu in sala de cinema.

Michael Clayton
R: Tony Gilroy
D: George Clooney, Tilda Swinton, Tom Wilkinson,
Sidney Pollack
Din 22 februarie

Gastronomie /FILM