Ce au în comun un manager de marketing la o agenție de publicitate și un director al unei case de discuri? Dincolo de un destin care i-a adus împreună, răspunsul mai cuprinde și un proiect turistic aparte, chiar în Transilvania

Ce au în comun un manager de marketing la o agenție de publicitate și un director al unei case de discuri? Dincolo de un destin care i-a adus împreună, răspunsul mai cuprinde și un proiect turistic aparte. Și chiar dacă cei doi au origini germane, businessul lor a prins rădăcini pe tărâm românesc – mai exact, în Transilvania. Și mai exact, în Alma Vii, un sat săsesc din județul Sibiu.

Totul a început cu un prim contact cu România, în anul 2008. Până atunci, Mike Stapelfeld, născut în 1969, și Marion Sievers (născută în 1974) locuiau și lucrau în Germania – unul în Hamburg, iar celălalt în Berlin. Mike era manager de marketing la o agenție de media și publicitate, iar Marion era șefa departamentului de marketing internațional la Universal Music, gestionând activitatea unor artiști precum Amy Winehouse, Bryan Adams, Andrea Bocelli sau Lady Gaga. Niciunul dintre ei nu mai fusese în România înainte și nici nu au rude cu ecouri săsești în zonă.

„Mike a fost trimis de compania lui timp de câteva săptămâni, în anul 2008, la biroul acesteia din București, pentru a se ocupa acolo de implementarea unui nou

software. În cele din urmă, cele două săptămâni s-au transformat în doi ani“, își amintește Marion Sievers, care îl cunoscuse deja pe Mike. Cum zborurile nu erau scumpe pe ruta Berlin-București, ea a început să-și petreacă aproape fiecare weekend în România, ocazie cu care au explorat împreună țara în lung și-n lat, descoperind în fiecare săptămână ba Delta Dunării, ba Maramureșul, Bucovina și, cum altfel, măreața Transilvanie.

I-a atras, bineînțeles, moștenirea germană pe care au identificat-o rapid în satele săsești, o amprentă de care nici nu auziseră până atunci. Și-au dat seama însă că le era destul de greu să găsească variante interesante și autentice de cazare în zona rurală a Transilvaniei, care, între timp, s-a dezvoltat foarte mult, după cum li se pare astăzi.

„Așa că ne-a intrat în cap ideea de a deschide chiar noi o casă de oaspeți, pentru că părea că România are un potențial extraordinar. Doar că amândoi eram încă foarte conectați la lumea corporatistă în care lucram și, prin urmare, nu eram chiar pregătiți să facem o astfel de încercare.“

Și-au pus deci ideile pe hold și și-au continuat drumurile profesionale. După ce și-au terminat treburile pentru care veniseră la București, au mers la Budapesta, unde au locuit pentru alți cinci ani. Nu erau așadar departe de România, iar gândul de a deschide o pensiune aici încolțise puternic în mințile lor, așa că au mai trecut de câteva ori granița, în căutarea unui loc potrivit pentru o casă de oaspeți în zona din jurul Sibiului. „Aveam câteva criterii pe care le urmăream, precum găsirea unui sat liniștit, cu o biserică fortificată săsească, fără un drum cu trafic intens și cu o atmosferă primitoare, prietenoasă. Plus, bineînțeles, o proprietate potrivită pentru ce voiam noi să facem.“

În cele din urmă, au găsit ceva care a reunit toate aceste dorințe, undeva în Alma Vii, un sat săsesc cu mai puțin de 500 de locuitori din comuna Moșna situat între Sibiu și Sighișoara. Inspirați de numele satului, s-au decis rapid asupra numelui care urma să stea pe frontispiciul viitoarei lor case de oaspeți – Alma-Via.

„A venit apoi momentul să luăm decizia fie de a ne muta înapoi în Germania și, probabil, de a nu ne mai întoarce niciodată, fie de a ne asuma un risc, renunțând la joburi și devenind propriii angajați într-o țară străină, fără să știm să vorbim româna și fără nicio experiență în noul business“, povestește Marion Sievers.

Decizia nu a fost ușor de luat, au cumpănit mult, iar în final au ales să nu rateze ocazia. În 2014, au cumpărat o veche casă săsească din 1871, cu un teren de un hectar. Au găsit un arhitect, pe nume Jan Hülsemann, care le-a înțeles ideile și conceptul, și împreună au început procesul de renovare.

Jan este și el german, dar a lucrat în Transilvania timp de 20 de ani, ocupându-se de renovarea caselor și a bisericilor din zona rurală, împreună cu Mihai Eminescu Trust, un ONG dedicat păstrării moștenirii culturale și reînsuflețirii satelor și comunelor din Transilvania și Maramureș.

„El a estimat că renovarea ar dura un an, dar până la urmă tot procesul s-a întins pe trei ani. În tot acest timp, nu puteam locui în casa pe care o cumpărasem, pentru că era în construcție, așa că a trebuit să închiriem o căsuță veche în satul vecin, fără încălzire centrală și cu geamuri subțiri.“

Marion își aduce și acum aminte că în diminețile de vară în mica lor locuință provizorie era atât de frig încât nici Nutella nu se îndupleca să se întindă pe felia de pâine. Dar ei erau în continuare determinați să nu renunțe și să se țină de planul pe care chiar ei și-l făcuseră, în ciuda tuturor obstacolelor care nu conteneau să apară.

„Am aplicat pentru toate autorizațiile, aprobările și documentele necesare pentru acest proiect, ceea ce, bineînțeles, a încetinit mult tot procesul. În plus, am aplicat pentru fonduri europene, deoarece mai multe agenții ne asiguraseră că proiectul nostru rural se potrivește perfect cu criteriile de selecție.“

Deși finanțări existau, ei continuau să nu primească niciun ban, din tot felul de motive – fie nu mai erau fonduri pentru turism, fie compania lor avea prea multe datorii, după ce acoperise costurile de construcție vreme de trei ani și multe altele. Au reușit totuși să se finanțeze singuri și au mers mai departe.

„Mike a devenit expert în construcții de-a lungul anilor, mai ales cu ajutorul ucenicilor pe care îi găseam în Sibiu. Scopul lui a fost să restaurăm totul într-un mod tradițional și sustenabil, cu cât mai multe materiale naturale, precum lut, paie și elemente ceramice locale.“ În tot acest timp, Marion a petrecut câteva luni în Germania, unde a obținut diploma de bucătar.

În timpul procesului de construcție, localnicii deja începuseră să-i cunoască și apreciau eforturile pe care le făceau pentru a revitaliza zona și o parte din satul lor. Cu ajutorul localnicilor deci, în 2017, deși casa de oaspeți Alma-Via încă nu se deschisese în mod oficial și nici nu era complet dotată, Marion și Mike au putut să găzduiască un brunch pentru 250 de persoane.

„Un tânăr cuplu a ales să-și organizeze nunta chiar la Alma-Via imediat ce s-a deschis, deși veniseră să vadă locul când încă era în toiul lucrărilor de construcții și nu aveam nici măcar gazon, ci doar o curte plină de noroi. Mai mult, o agenție de turism de familie din Germania a decis să facă din Alma-Via destinația ei oficială pentru toate călătoriile în România.“

Totul arăta promițător așadar în vara anului 2018, când casa de oaspeți Alma-Via și-a deschis oficial ușile pentru oaspeți. Doi ani mai târziu, venea pandemia. Până în martie 2020, aproape toți oaspeții lui Mike Stapelfeld și Marion Sievers erau străini, cei mai mulți din Germania, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. După cum toată lumea își poate închipui, în primăvara anului 2020 orice rezervare pentru acel an a fost anulată.

Lucrurile au luat din nou o turnură pozitivă după ridicarea stării de urgență, la jumătatea lunii mai și atunci, deodată, românii au început parcă să-și descopere țara ca destinație pentru vacanțe și așa au ajuns să se cazeze și la Alma-Via. Dacă la început totul părea foarte sumbru, anii 2020 și 2021 au adus cele mai aglomerate veri de până acum.

„Și, cel mai important, după ce mai mulți români ne-au descoperit și le-au povestit despre noi prietenilor și rudelor, am devenit o destinație și în lunile din afara sezonului, de exemplu pentru teambuildinguri, nunți, botezuri, întâlniri de familie sau aniversări.“

Alma-Via cuprinde șase camere, toate suficient de spațioase cât să găzduiască familii de până la patru persoane, ceea ce face ca locul să fie o idee perfectă pentru grupurile de prieteni, de colegi sau pentru mai multe familii, astfel încât să poată avea întreaga pensiune pentru ei timp de un weekend sau mai multe zile.

Casa de oaspeți are un hambar vechi, dar renovat, care funcționează ca restaurant ce poate găzdui până la 60 de persoane. La etaj există o zonă de joacă pentru copii, în vreme ce părinții pot savura o băutură la parter.

„În plus, avem un mic «cinematograf», practic o sală de ședințe cu ecran și videoproiector, pentru zilele ploioase. Avem și un iaz în care se poate înota în zilele toride.“

Și nici în afara casei de oaspeți nu e rost de plictiseală. Biserica fortificată din Alma Vii se află în prezent în renovare și va fi transformată în muzeu după ce Mihai Eminescu Trust și ambasada americană vor încheia lucrările pe care le finanțează.

„Cetatea Biertan din patrimoniul UNESCO, precum și Valea Viilor sunt la doar 20 de minute distanță, iar Sighișoara este la 45 de minute de mers cu mașina.“ Oamenii din ONG-ul Colinele Transilvaniei lucrează din greu pentru a marca noi trasee în zonă, deoarece există astfel de cereri din partea amatorilor de drumeții, a bicicliștilor și a celor care practică echitația.

Mike și Marion sunt și ei fani ai turismului ecologic, așa că încurajează astfel de activități. Firma prin care este administrat proiectul lor poartă astăzi, la Registrul Comerțului, denumirea germană SC Sorgenfrei, ceea ce, în română, s-ar traduce prin „Fără griji“, pentru că așa au vrut Marion și Mike să se simtă oaspeții lor câtă vreme sunt cazați la ei.

„Câtă vreme afacerea noastră continuă să funcționeze, noi continuăm, «în culise», s-o perfecționăm și s-o dezvoltăm.“

Așa că au în plan să se extindă cu încă două camere, după ce și pe cea de-a șasea au construit-o vara trecută. Vor să facă și un garaj și un atelier unde Mike să meșterească lemnul și au în continuare idei pentru grădină, una dintre ele fiind o bucătărie în aer liber. Și pentru că atât de mult s-au îndrăgostit de Alma Vii și de comunitatea pe care au creat-o acolo, nu au în plan să se extindă altundeva în țară, rămânând fideli locului în care a început aventura lor antreprenorială românească.

Călătorii