Atractie fatala
In fiecare dimineata, in lungul drum spre redactie, ascult un post de radio, care indeplineste cu succes un dublu scop: pe de o parte, absorbita de muzica, nu mai tresar atat de violent de fiecare data cand un vajnic "participant la trafic" decide brusc sa schimbe banda, miscare pentru care e musai sa traga cu toata forta de volan si, practic, sa treaca la o miime de milimetru de masina in care m…
In fiecare dimineata, in lungul drum spre redactie, ascult un post de radio, care indeplineste cu succes un dublu scop: pe de o parte, absorbita de muzica, nu mai tresar atat de violent de fiecare data cand un vajnic “participant la trafic” decide brusc sa schimbe banda, miscare pentru care e musai sa traga cu toata forta de volan si, practic, sa treaca la o miime de milimetru de masina in care ma aflu. Iar pe de alta parte, nu mai urmaresc cu atata groaza nici manevrele smucite ale partenerului meu, care, dintr-o persoana normala si chiar blajina in starea de pieton, se metamorfozeaza intr-un maniac periculos indata ce pune mana pe volan si piciorul pe acceleratie, moment in care toti, dar absolut toti ceilalti soferi se transforma in dusmani ce trebuie umiliti. Meditand la aceasta problema in scurtele pauze dintre doua atacuri de cord, am ajuns la concluzia ca Mary Shelley s-a gandit probabil la Dr Jekyll sI Mr Hyde in vreme ce se afla pe locul din dreapta dintr-o trasurica si urmarea cu groaza neputincioasa cum vizitiul (un om aparent normal in timpul liber) biciuia cei patru cai putere, in incercarea de a stabili un nou record de viteza la coborarea unei vai abrupte.
In orice caz, ascultand diverse posturi de radio, inghit si cantitati semnificative de reclama, deoarece, atunci cand un cetatean dintr-un jeep ameninta sa-ti “dea cu ghiulul in cap”, vorba cantecului, pentru ca nu te-ai dat destul de repede din calea lui, parca nu iti mai arde sa cauti cu interes alte frecvente cu mai multa muzica.
Asa am observat ca, de ceva vreme, printre noienele de spoturi publicitare radio lipsite de orice noima, care de fapt cred ca sunt responsabile pentru o buna parte din isteria soferilor, se difuzeaza cu obstinatie si o reclama la o bautura alcoolica. Toate bune pana aici – au dreptul la publicitate. Dar cand spotul incepe cu un card de fete care il alearga pe el “mereu cu sticla lui de…” (urmeaza numele bauturii), deja imi inchipui niste alcoolice in devenire haituindu-l pe betivul cartierului, care toata ziua hoinareste pe strazi, mereu acompaniat de credincioasa lui sticla de bautura, singura sa tovarasa. Dupa aceasta imagine destul de deprimanta, urmeaza si finalul apoteotic sau lovitura de gratie: una dintre tinerele ce alearga dupa sticla, declama cu patos, referindu-se la marca respectiva de bautura: “Atractie fatala!” Moment in care ma gandesc ca, poate, copywriterul este un tip cu o pronuntata latura morala si incearca sa avertizeze ascultatorii asupra pericolelor bauturilor alcoolice, in acelasi timp in care incearca sa le promoveze. Sau compania ne face un pustiu de bine si ne aminteste de dependenta de alcool. Sau poate e doar o reclama teribil de neinspirata. raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
