Arta de inchiriat
Arta de inchiriat
Daca sunteti nestatornici din fire sau pur si simplu iubiti prea mult arta pentru a va hotari sa cumparati un numar limitat de tablouri, mai aveti o solutie: sa o inchiriati pentru scurt timp. Pentru evenimente speciale, pentru a impresiona un client sau pentru propria placere.
Din decembrie, in Bucuresti functioneaza o galerie-mecenat. Alexander Hergan, un om de afaceri romano-american, si Celia Ward, o pictorita britanica, au pus bazele unei galerii care promoveaza tinerii artisti, Galeria Grigore Mora. La inceput, Hergan doar a cumparat tablouri cu regularitate, pentru propria placere, dar si pentru compania sa. Din acele tablouri s-a format o colectie de 1300 de opere pe care acum galeria o inchiriaza. Totul a pornit de la ideea mecenatului, pentru ca Hergan a vrut sa ajute tinerii artisti sa castige destul in Romania pentru a nu mai fi nevoiti sa plece peste hotare. Din sumele obtinute din inchirieri, alti artisti sunt promovati si ajutati sa-si deschida expozitii proprii, sa obtina burse. Banii se intorc asadar in breasla.
“Tablourile nu au fost alese dupa criterii comerciale, pentru a fi vandute sau inchiriate cat mai usor, ci pentru a incuraja tinerii”, spun cei de la galerie. Astfel, colectia Grigore Mora cuprinde opere semnate de 141 de artisti, majoritatea tineri, dar se pot inchiria si lucrari de artisti consacrati, cum ar fi Valeriu Mladin, Catalin Radulescu, Aurel Vlad si altii. Stilurile sunt foarte diverse: pictura figurativa (Anca Benera, Irina Botea, Irina Abaza), abstracta, semiabstracta (Silvia Serban, Mihai Chiuaru), icoane, sculptura, fotografie (Dinu Lazar, Sorin Burla), pictura naiva. Sunt si pictori straini (inclusiv Celia Ward), si picturi din secolul al XIX-lea.
Tablourile vandute pana acum au fost ieftine, pana in 250 de euro. Unii cumparatori vin pentru ca vor sa-si faca o colectie. “A fost o clienta din Statele Unite, care a dat peste zece mii de euro pentru mai multe tablouri semnate de tineri romani”, spune Celia Ward. Dar intamplari din acestea sunt rare, piata artei e in formare aici, toti se lupta sa supravietuiasca, recunoaste pictorita.
De aceea a aparut si ideea de a inchiria, pentru ca e vorba de o investitie mica, chiar foarte mica. Inchirierea costa lunar 4% din pretul de vanzare (include asigurarea de care se ocupa galeria). E aceeasi cota care se practica si in Anglia, dar acolo preturile sunt mult mai mari. Aici se ajunge la preturi de la 3 euro la 6-7 euro/luna per tablou, la care se adauga transportul, 15 euro, pentru ca operele nu pot fi luate cu masina proprie din motive de siguranta.
Oficial nu se inchiriaza pe mai putin de 6 luni, dar daca totusi clientii vor mai multe tablouri, se pot face compromisuri. Cu toate acestea, nu se poate da cate un tablou pe luna, ca la biblioteca. Oamenii iau pentru birouri, dar si pentru acasa. Mai ales strainii vin si iau arta pentru apartamentul inchiriat aici pentru cateva luni.
Tablourile din colectie nu se vand, doar se inchiriaza. De aceea artistii nu primesc nici un comison din inchiriere, operele lor au fost deja cumparate de galerie.
Daca tablourile inchiriate s-ar putea vinde, galeria ar ramane fara cele mai “populare”. In schimb, “daca cineva se indragosteste de stilul unui artist, ii facem legatura cu pictorul si poate lua alte tablouri”, spune Celia Ward.
Pictorita britanica e surprinsa ca se intampla ca oamenii sa vina pur si simplu sa cumpere un tablou, pe cand in Anglia totul se petrece intr-un cerc de cunoscuti, oamenii sunt mult mai interesati de arta, dar in general de artisti cu care au ceva in comun: ori ii cunosc personal, ori sunt din acelasi oras sau sat. E o traditie, un hobby pentru cei cu bani sa cumpere arta, dar nici nu se duc la un vernisaj daca nu cunosc artistul.
Asa ca, intr-o tara mai saraca si mai putin “artistica” decat Anglia, nu ne ramane decat sa ne inchiriem putin frumos. iulia.stancu@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția