Arta de a privi inainte

Marian Salzman (47 de ani) e unul dintre acesti Nostradamus ai secolului XXI, ale caror previziuni se intind pe perioade de timp mai scurte si au un oarecare interes comercial. In viata de zi cu zi e vicepresedintele unei importante agentii americane de publicitate, JWT, si absolventa de Harvard (sociologie), dar are ca hobby profetiile.
Cele mai recente predictii ale sale sunt legate de cele 5 mese pe zi (care vor fi inventate pentru a vinde mai mult) si de fuziunea culturii pop cu institutiile de educatie. Asadar ar trebui sa ne asteptam nici mai mult nici mai putin decat la o stire precum: “Harvard cumparat de MTV”. “Si de ce nu?”, se intreaba Salzman. “Educatia si cultura pop sunt convergente”.
In viziunea ei, casatoriile “traditionale” vor fi inlocuite de mariaje aranjate, chiar in occident. “Sa luam exemplul emisiunilor ca ‘The Bachelor’: la un moment dat oamenii se satura de parteneri nepotriviti. Asta nu inseamna ca familiile isi vor “vinde” copiii, dar acestia se vor lasa probabil pe mana apropiatilor, cand vine vorba de gasirea unui partener de viata”, spune ea. De altfel, si importanta economica a persoanelor necasatorite, azi o nisa recunoscuta pe piata, pare sa fie un trend prevazut de ea, chiar inainte de Helen Fielding si a sa Bridget Jones.
Futurologii sunt pentru businessul din America ce erau oracolele pentru grecii antici. Dupa ce in timpul Razboiului Rece au avut un rol strategic, acum au migrat catre business, unde trebuie sa anticipeze miscarile concurentei. In SUA toate agentiile de publicitate importante au o echipa de vizionari, iar asociatia The World Future Society are 25.000 de membri.
Printre “vedetele” domeniului se numara Peter Schwartz, “oracolul” pe care il asculta senatorii si managerii si care a anticipat in 2000 aparitia terorismului de tip 9/11. Schwartz are o firma de consultanta in California, Global Business Network, si lucreaza cu diverse firme pentru care prevede diverse scenarii.
Cat despre Alan Greenspan (81 de ani ), fostul presedinte al bancii centrale americane, Federal Reserve, e numit “profetul economiei americane”. Multi americani au decis soarta averilor proprii tinand cont de previziunile fostului jazzman care canta la clarinet si saxofon. Totusi discursurile pe care le tine Greenspan sunt de multe ori criptice si el insusi a recunoscut cu umor ca “daca vi se pare ca ati inteles din prima ce am spus, probabil ca va inselati”.
Spre deosebire de predecesorii lor din antichitate, profetii care lucreaza pentru corporatii nu privesc intr-un glob de sticla sau un oracol pentru a prezice viitorul, ci identifica in piata nise inca neexploatate sau croiesc strategii subtile. De pilda, cand Marian Salzman trambita popularitatea metrosexualilor, nu era decat o strategie pentru a vinde bere italieneasca americanilor. Brandul Peroni tocmai se alaturase Miller Brewer Company, iar acea bere reprezenta un stil de viata mai sofisticat, specific italienilor.
In aceasta profesie nu exista o fisa a postului, iar “viziunile” sunt greu de cuantificat. Ele pot fi doar confirmate sau nu, dar peste ani mai tarziu. Despre aceeasi Salzman, autoare a mai multor bestsellere (“The Future of Men”, 2005; “Next: Trends for the Future”, 1995) se spune ca a anticipat inca din 1992 aparitia tinerilor albi care copiau imaginea si comportamentul negrilor din suburbii si tot ea a inventat in 2003 termenul de metrosexual (revendicat si de Mark Simpson), care sa numeasca acea parte a populatiei masculine foarte preocupata de imagine (“detronati” de curand, conform aceleiasi surse, de “ubersexuali”- niste metrosexuali mai traditionalisti).
Salzman se numara printre primii cinci futurologi americani, iar colega de top ii este Faith Popcorn, asa-numita “Nostradamus a marketingului” (conform revistei Fortune). Filosofia companiei sale, Brain Reserve, este rezumata de intrebarea: “daca ai sti totul despre ziua de maine ce ai schimba la cea de azi?”. Din “palmaresul” ei de peste 30 de ani fac parte anticiparea fenomenului Starbucks, dar si a revolutiei MySpace.
Faith Plotkin, pe numele ei adevarat, sustine ca nu lucreaza doar cu teorii, ci ofera solutii concrete de doua feluri: servicii de consultanta si “cultural intelligence products”. Printre trendurile pe care le anticipeaza acum (sau doar le observa?) se numara nevoia de refugiu (pentru ca avem din ce in ce mai multe fobii) si tendinta unor oameni de cariera de a-si reduce programul de lucru si a alege un stil de viata mai simplu (“cashing out”). “In curand oamenii isi vor trece pe cartile de vizita abilitatile si nu titlurile, iar companiile vor crea locuri “albe”, eliberate de orice semn de marketing ca sa reduca din “poluarea” vizuala de care sunt responsabile”, mai spune Faith.
Ian Pearson, care lucreaza pentru British Telecom, face acum furori cu cea mai recenta profetie a sa – sentimentele vor deveni din ce in ce mai importante in economie. “Oamenii vor trebui sa isi foloseasca latura emotionala mai mult”, spune el. Atat munca intelectuala, cat si cea fizica pot fi inlocuite de masini si computere, in schimb abilitatile de comunicare si empatie nu vor fi niciodata inlocuibile. Un robot poate face treaba unui consultant sau a unui muncitor, dar niciodata a unei surori medicale, explica el. Altfel spus, viitorul apartine femeilor (sau celor care se lauda cu calitati feminine).
Studiile arata ca femeile si barbatii au comportamente de lider asemanatoare, insa femeile sunt mai bune ca profesoare, mentori si manageri, abilitati foarte apreciate de angajatori (munca in echipa fiind mai importanta decat abilitatile de leadership, in topurile facute de britanici, de pilda).
Pearson, matematician, se descrie ca un “inginer care face deductii logice pentru ziua de maine, bazandu-se pe lucruri pe care le vedem deja ca se intampla”.
Instrumentele lui de lucru sunt o pregatire solida in inginerie, apoi analiza tendintelor, bunul-simt, intelegerea principiilor de business si multa gandire…
Lucreaza cu o probabilitate destul de mare (85%), pentru ca, spune el, “e mai usor sa prevezi trenduri in tehnologie decat in sociologie sau politica”.
Dar exista futurologi si in domeniul frumusetii, care prezic facand corelatii intre cosmetica si tehnologie, de exemplu. Sau anticipand dorintele celor mai schimbatori si pretentiosi clienti de pe piata mondiala a modei, asa cum face Hiroshi Tsutsumi (53 ani), director de strategie al firmei care detine Shibuya 109 din Tokyo, un bloc (la propriu) de magazine care dicteaza ce e la moda in randul adolescentilor. Tsutsumi imparte cele 110 spatii comerciale si decide astfel cu ce branduri se vor imbraca tinerii care vin aici ca la o Mecca a modei. Japonezul isi descrie jobul ca simpla intermediere a unei “intalniri” dintre designerii potriviti si clientii potriviti, la momentul potrivit.
In stiinta viitorului, la fel ca in cinematografie, se lucreaza cu scenarii. Diferenta e ca desfasurarea evenimentelor nu depinde de scenaristi, iar acestia rareori au parte de glorie, fiind uneori vazuti ca niste sociologi impostori. Un purtator de cuvant al companiei britanice de telefonie mobila Virgin Mobile spunea: “Ideea ca poti explora viitorul in mod izolat e o strategie publicitara. Iar daca e totusi vorba de ceva serios, e mai bine sa ii spui ‘gandire strategica’. Altfel e un lux incredibil care pur si simplu nu e rentabil”. Dar asta era acum cativa ani, iar a avea o banuiala despre cum va arata viitorul e mai bine decat a nu sti nimic, nu?

S-au inselat:
Thomas Watson (presedintele IBM): “Piata nu va accepta mai mult de 5 computere” (1943)
Coco Chanel: “Fusta mini e o gluma care nu va tine nici pana la iarna”

Au avut dreptate:
Ray Hammond: “Computerele din toata lumea vor fi legate intre ele si asta va avea efecte importante, schimbul de idei si informatii va produce o revolutie sociala” (1984)

Cultură /TENDINTE