Cum arată Bucureștiul văzut prin ochii lui Steven van Groningen, președinte și CEO al Raiffeisen Bank, care locuiește în România din 2001: Un oraș al surprizelor, adesea subestimat. Care sunt locurile preferate ale bancherului în Capitală?
Steven van Groningen este olandez, dar după aproape două decenii în care a trăit în București este clar și român. De altfel, România este singura țară unde el deține o casă, iar Capitala este singurul oraș pe care îl numește acasă. Îl mai alintă și „orașul meu”.
Steven van Groningen este olandez, dar după aproape două decenii în care a trăit în București este clar și român. De altfel, România este singura țară unde el deține o casă, iar Capitala este singurul oraș pe care îl numește acasă. Îl mai alintă și „orașul meu”.
Locuiește în România din 2001, iar un an mai târziu a preluat conducerea Raiffeisen Bank, imediat după achiziția de către austrieci a Băncii Agricole. Este astfel unul dintre cei mai longevivi bancheri de pe piața românească.
Steven van Groningen a absolvit Universitatea Leiden din Olanda, cu specializare în drept comercial, după care s-a reorientat spre banking, având ocazia să cunoască din interiorul ABN Amro criza financiară din Rusia anilor í90. A coordonat pentru ABN Amro lansarea activității băncii în România, apoi a preluat conducerea Raiffeisen Bank România.
Care a fost prima dvs legatură cu România? Dar cu Bucureștiul? Care a fost prima impresie pe care v-a lăsat-o orașul când ați venit aici?
Istoria mea cu România a început atunci când am întâlnit-o pe Valeria, soția mea, în vara anului 1982. După ce am cunoscut-o am început să învăț limba română, că să putem comunica mai ușor, iar în 1985 am venit în România să obținem aprobarea să ne căsătorim. Era în timpul regimului Ceaușescu și asta nu era deloc un lucru ușor.
A trebuit să stau în România, la Arad, aproape șapte luni, ca să așteptăm să ne putem căsători legal, iar Valeria să mă poată urma în Olanda. Atunci, în România era întuneric și frig și, locuind șapte luni aici, mi-am dat seama cât de greu și diferit se trăia.
În București am ajuns tot în acea perioadă. Era un oraș gri, cu oamenii necăjiți, întunecat și înfrigurat, dar se construiau metroul și Casa Poporului!
De la început însă, mi-au plăcut oamenii din România. Erau deschiși și bine educați, vorbeau limbi străine și erau curioși despre cum se trăia dincolo de granițe. Odată cu Valeria, am început să iubesc și România.
Iată că viața ne-a adus aici și din 2001 ne-am mutat la București, iar acum aici e unicul loc de pe pământ în care am casa mea. Ne place la București și
ne-am crescut copiii aici. E un loc în care noi ca familie ne simțim bine și eu am un job care mi-a oferit și îmi oferă în fiecare zi satisfacții și provocări.
Care considerați că este principala schimbare/principalele schimbări ce s-a(u) petrecut în oraș, în România în general, de atunci?
În acești 30 de ani de când a căzut regimul Ceaușescu lucrurile s-au schimbat extrem de mult în București, dar și în România. Nu există comparație cu ce era acum câteva zeci de ani. V-aș spune că
s-a schimbat mult și nu numai în bine. Dacă ne gândim la trafic, orice bucureștean e afectat de asta. Pe de altă parte, dacă ne gândim la ce oferă orașul ca viață culturală și socială, suntem foarte bine situați. Deschiderea și transformările sunt enorme și pot fi sesizate ușor: oamenii aleargă în parc, merg cu bicicleta prin oraș, multe clădiri noi și moderne s-au construit, unele clădiri vechi au fost renovate etc. Un loc se schimbă dacă oamenii fac lucruri să-l schimbe și fiecare dintre noi poate face câte ceva.
Trebuie însă să admintem că ritmul și amplitudinea schimbă-rilor sunt departe de ce ar fi putut și ar fi trebuit să fie. Am mai spus asta, dar o repet. Într-un vis frumos (pe care îl am uneori), mi-ar plăcea să văd că România își ocupă locul de drept în Europa, dacă ne gândim la potențialul său: să fie cel puțin în primele 10 economii din Uniu-nea Europeană pentru că suntem a 7-a țară ca populație și suprafață. Noi acum cred că suntem pe poziția a 17-a ca economie, dacă ținem cont de valoarea nominală a PIB-ului. Acest lucru este posibil doar dacă potențialul de dezvoltare al țării este exploatat corespunzător. Asta înseamnă ca resursele și atenția să fie cu precădere orientate către trei piloni care pot aduce creștere economică: infrastructură, capital uman și eficiență. Aceștia sunt pilonii care contează și în administrarea unei capitale. Trendul pe care l-am avut în ultimii 30 de ani nu e unul care să ne mulțumească și e clar că putem face mai mult. Totul por-nește însă de la nivelul de am-biție pe care ni-l fixăm. Sper să putem vorbi în 2030 de o capitală dezvoltată și avansată tehnologic, cu o infrastructură modernă și un nivel de trai comparabil cu cel din alte orașe mari europene.
Care este locul dvs preferat din București și de ce?
Fără îndoială, Ateneul Român. Îmi plac serile cu muzică clasică de calitate, iar Ateneul Român ni le oferă din plin. Îmi place când avem Festivalul Enescu în oraș pentru că parcă toți oamenii de pe stradă împrumută din frumusețea și puritatea muzicii clasice. E un sentiment special. Un alt loc preferat este parcul Herăstrău pentru că pot alerga și pot merge cu bicicleta acolo, sportul fiind foarte important pentru mine. Îmi place să beau în oraș o cafea cu soția mea, în câte-o dimineață de duminică. Sunt multe locuri și lucruri care îmi plac în București.
Dezvăluiți-ne o descoperire recentă din oraș.
Am redescoperit plăcerea de a ne plimba prin cartier sau prin oraș pe jos.
Cum arată, pe scurt, un weekend pe care îl petreceți în Capitală? Care sunt locurile frecventate, activitățile preferate?
Îmi place să fiu acasă. Întotdeauna este ceva de făcut prin casă sau de lucru în grădină. Nu trece un weekend în oraș fără sport, alerg în jur de 10 km, în parcul Herăstrău, și nici fără un eveniment cultural seara – un concert sau o piesă de teatru.
Dacă un prieten sau o rudă din străinătate ajunge în București, unde îl duceți?
Facem o plimbare lungă prin oraș. Începem de acasă până în centrul vechi, unde bem o cafea sau mâncăm ceva într-un loc pe care îl găsim interesant. Mergând pe jos, e cel mai bun mod de a descoperi orașul.
Ce-i lipsește astăzi Bucureștiului?
Respect pentru oraș și reguli. Traficul intens și lipsa locurilor de parcare sunt problemele fiecărui oraș mare. Soluții bineînțeles că există, dar se pare că nu suntem în stare să decidem: orașul e pentru oameni sau pentru mașini?
În încheiere, cum ați descrie orașul într-o frază sau într-un cuvânt.
Un oraș al contradicțiilor, care are multe de oferit, dar și probleme de rezolvat. Un oraș al surprizelor, adesea subestimat. Este orașul meu.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
