Aplauze furtunoase La Scena deschisa

Zilele trecute, am avut norocul sa primesc o invitatie la o aniversare intr-un club. Cum vremea era cam rece, mi-a fost foarte greu sa ma ridic din asternuturile mele caldute, sa-mi las papucii in forma de catei, pentru a hoinari in noapte dupa un club a carui locatie nu imi spunea mai nimic – La Scena din zona Udriste.

Si, ca la orice obligatie, refuzul a iesit din discutie, asa ca m-am miscat cu greu spre directia indicata de telefonul mobil, care tot insista sa imi fac aparitia odata si odata, de parca vedeta serii eram chiar eu si nu sarbatoritii.

Tousi, escapada mi-a folosit mai mult decat credeam. Ca lucrurile sa fie mai interactive, am ales sa prezint rubrica din aceasta saptamana sub forma unei retete culinare, dupa cum urmeaza…

Se ia una bucata casa veche, de preferinta fosta resedinta boiereasca, se orneaza dupa gust cu niscaiva ornamente ca statuete, tablouri, candelabre decente, basoreliefuri, telefoane antice, lampi elegante de pe vremea bunicilor, scaune din fier forjat cu tapiterii superbe, toate aranjate organizat, in functie de cum se potrivesc mai bine in cele trei saloane ale clubului de dans: Salonul Rosu, Salonul Alb, Salonul Verde. Reteta este cat se poate de delicioasa cand este vorba de distractie, si am savurat-o din plin in acea seara rece de toamna. De indata ce am fost indrumata catre unul dintre cele trei saloane, nu am remarcat absolut nimic in jurul meu.

Eram mult prea plictisita – ceea ce mi se intampla foarte rar intr-un loc in care calc pentru prima data.

M-a intampinat o incapere inalta, de al carei tavan atarna un candelabru simplu, si in care mai existau o soba, doua canapele, draperii la ferestrele imense, mese din lemn – unele dintre ele cam subrede, incat imi era teama ca imi va cadea cocteilul, o podea alunecoasa pe care stateau fotolii visinii deosebit de confortabile, si foarte multa lume pe metru patrat.

O vizita la toaleta si un ochi aruncat in fiecare salon intalnit in drum mi-au confirmat faptul ca este un loc de succes in care se inghesuiau consumatorii. Nici una din camerele clubului inedit nu era la fel, ceea ce oferea un farmec aparte locului.

Dotate fiecare cu cate o boxa sau doua, in fiecare camera suna aceeasi muzica, incepand cu 50 Cent, Jennifer Lopez, Mark Anthony sau acorduri house.

Petrecerea la care fusesem invitata era usor cam plictisitoare. Intr-un cadru atat de potrivit pentru un dans, invitatii preferau sa sada cuminti la discutii, care mai de care mai serioase. Recunosc, primele miscari de dans le-am facut abia atunci cand am simtit ca frigul nu da semne sa ma paraseasca. Nu mi-a folosit la nimic privitul nostalgic la soba imensa si rece, asa ca, animata de muzica buna, am pornit intr-un dans timid. Cand colo, aud chiote dintr-o camera alaturata. La fel de timid ca si dansul meu, am bagat capul in separeul de alaturi, de care ma despartea o usa masiva din lemn: era o petrecere spumoasa, nu ca sezatoarea la care fusesem invitata. Cu putin tupeu, am invadat spatiul petrecaretilor de vis-a-vis, si m-am dezlantuit pe ringul lor de dans. Rezultatul? Am gasit oameni deosebit prietenosi, despre care, ulterior, am aflat ca erau la o petrecere a catorva angajati. Chiar si cei care lucrau in acea seara se distingeau prin amabilitate iesita din comun, si nu s-au suparat nici pentru paharele sparte sau pentru frisca desertata pe podeaua lucitoare.

Tot “spectacolul” coregrafic s-a soldat cu aplauze La Scena deschisa, facandu-ma sa ma simt cu adevarat in lumina reflectoarelor. Am aflat abia mai tarziu ca in clubul La Scena se incurajeaza tinerele talente in teatru, arte plastice, stand-up comedy si chiar fotografie. Deci, nimerisem exact in locul potrivit pentru o seara de exceptie.

Nu m-am simtit nici o clipa straina de acel loc, desi ii calcasem pragul pentru prima data.

Cu toata eleganta lui, clubul s-a dovedit a fi extrem de prietenos. Si toate aplauzele pe care le-am primit le voi intoarce inapoi cu prima ocazie in cinstea serii superbe pe care am petrecut-o.

Cultură