Antrenament artistic cu avocatul care are 100 de tablouri
„Colecționez ca un pasionat în mod categoric. Scopul este să fii înconjurat de obiecte care-ți fac plăcere. Să te înconjori de frumos. Mi s-ar părea interesant ca peste ani să ajung să am o galerie de artă“, spune Mihai Mareș.
Mihai Mareș, managing partner al casei de avocatură Mareș/Dănilescu/Mareș, este colecționar cu un scop, acela de a fi înconjurat de obiecte frumoase. Având un obiectiv bine definit, de 15 ani de când s-a instalat acest microb artistic, avocatul a strâns mai bine de 100 de picturi, unele dintre ele fiind martori tăcuți la rezolvarea dosarelor chiar în biroul casei de avocatură.
„Colecționez ca un pasionat în mod categoric. Scopul este să fii înconjurat de obiecte care-ți fac plăcere. Să te înconjori de frumos. Mi s-ar părea interesant ca peste ani să ajung să am o galerie de artă“, spune Mihai Mareș.
Totul a început însă din anii de studiu pe care avocatul i-a petrecut la München, pasiunea fiind consolidată apoi prin vizite la mai toate muzeele mari de artă din Europa.
„Este o pasiune mai veche care datează din facultate. În anii 98-99 eram student cu o bursă la München și în acei ani am început să merg în muzeele de artă, să iau cursuri privind opera lui Kandinsky (Wassily Kandinsky – pictor rus creditat cu realizarea primelor lucrări pur-abstracte – n.red.), să mă intereseze artele plastice, pictura și sculptura. Apoi în toate călătoriile pe care le-am făcut am inserat vizite în muzeele principale.“ Această pasiune însă urmează un profil, colecția lui Mareș fiind compusă mai ales din operele artiștilor români contemporani. „Din 2007 am început să colecționez artă, dar am descis să colecționez doar pictură românească contemporană. Am început să colecționez Lazăr (Rodica și Iacob Lazăr – n.red.), Sorin Adam, dar să cumpăr și opere semnate de Dumitru Ghiață (pictor de peisaje – n.red.) sau Alexandru Ciucurencu (pictor postimpresionist – n.red.), care nu sunt contemporani. Am ajuns în ateliere de pictori. Vreau să văd dacă pot descoperi un Ciucurencu al zilelor noastre. Eu sunt ciucurencinst“, își expune clar avocatul preferințele în materie de pictură ca și cum ar face o pledoarie într-un tribunal.
De ce artă contemporană când acest segment se dovedește extrem de riscant și nu-ți oferă certitudinea că un tânăr pictor de azi se poate transforma în următorul Ciucurencu, dacă ar fi să continuăm linia estetică descrisă de Mareș? „Colecționez artă contemporană și pentru că astfel ai ocazia să mergi în expoziții ale pictorilor și poți avea un contact cu artistul. Arta contemporană poate crește. De exemplu, de Adrian Ghenie nu auzise nimeni, dar anul acesta a vândut un tablou cu 1,7 mil. euro la Londra.“
Pictorul la care face referire Mareș este reprezentantul noului val al artei vizuale românești, iar un tablou semnat de el, Falsul Rothko, a fost vândut în vara acestui an pentru 1,42 de milioane de lire sterline (1,7 milioane de euro) la o licitație organizată de casa Sotheby’s din Londra.
Printre fanii artistului s-ar număra și magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga și Gucci. „Sunt pictori care ar putea sta lângă toți marii picturii mondiale. Un Pallady (Theodor Pallady – n.red.) nu e cu nimic mai prejos decât un Matisse, dar acesta este destinul unui pictor mare care s-a născut într-o cultură mică.“
Identificarea noilor artiști care au șanse să se desprindă de pluton presupune însă o documentare asiduă. „Colecționarea de artă este un lucru care ține de dezvoltarea unui gust estetic. Pe măsură ce simțul meu artistic se antrenează, colecția capătă la rândul ei o anumită dinamică. Gustul se rafinează, există un antranament al ochiului care mai departe se răsfrânge și asupra colecției. Mai vând unele, cumpăr altele. Este o chestie de cultivare a gustului, merg în anticariate, citesc site-uri de specialitate.“
Azi, colecția lui Mihai Mareș a ajuns la peste 100 de lucrări, cea mai scumpă dintre acestea având un preț de 10.000 de euro. „Merg la licitații, ajung în atelierele pictorilor, mă duc la expozițiile de pictură și astfel îmi îmbogățesc colecția. Am peste 100 de lucrări în ulei. Taboul meu preferat poartă semnătura lui Marius Cilievici și-mi place datorită unei stări pe care mi-o transmite.“
Acum, pasiunea lui Mihai Mareș este canalizată spre o lucrare semnată de Pierre-August Renoir, Femme à la rose, Andree, pictură zărită din pură întâmplare în galeria Stern Picasso din Londra, dar cu un preț deocamdată prohibitiv.
„Doar visez la ea.“
Încet, încet colecția lui Mihai Mareș a început să facă loc și pieselor de sculptură sau ceramicii.
„Este ca și cum descoperi o lume nouă.“
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția